O imagine subra a mediului in care traim si totusi asta inseamna viata cu bune si rele. Ne regasim fiecare dintre noi in aceasta imagine, chiar fiind bogati sau saraci... ajutam (imaginea este realizata de Alex Mihaileanu). Traim, muncim, visam, la o zi mai buna, la o viata mai buna...
Mergeam azi cu metroul si intr-o anume statie se urca un calugar ce strangea bani pentru o manastire. Oamenii au oferit cat aveau: 1 leu, 2 lei etc.. dar oare la ce se gandeau acestia in momentul in care ofereau bani? Tind sa cred, cu o siguranta deplina ca atunci cand oferim bani unui sarac, defapt cel mai mare cersetor tot noi suntem. Va intrebati voi: noi? Da, noi! In momentul in care oferim, cersim mila lui Dumnezeu sa nu ajungem asa, sa fim fericiti, sa avem mai mult. Oooo Daaa! Nu-i asa?
Uitandu-ma pe chipurile lor, mi-am dat seama ce isi doreste fiecare din ei, voi, noi in acele momente... Oferim bani sau bunuri, majoritatea, pentru a da multumire celui de sus. Putini oameni ofera doar din buna-credinta, doar din prea mult. Pacat! Asteptam mereu sa primim, sa oferim dar totusi sa primim la capacitatea noastra, ca deh un cersetor primeste la capacitatea lui. Tocmai pentru asta cersetorii si-au ales aceasta "meserie". Nu peste mult timp majoritatea o sa intre in posesia unui contract de prestari servicii in folosul umanitatii bogate. Adica un fel de strangere de hartii aruncate la intamplare prin buzunarele oamenilor. Pai bine, daca tot au asa multe hartii, mai vreau si eu.. Da Doamne!
O adevarata psihologie inversa, iar oamenii destepti (cersetorii) s-au prins, si s-au prins bine.. Romanii ofera, pentru ca romanul este milog, este tot un cersetor...
Asa suntem noi.
Urmeaza statia...
Cobor, imi pun repede castile pe urechi, am oferit si eu.. ma tot gandesc, ca deh...
Ajung acasa si va scriu..
Asa-i? Asa ganditi?