vineri, noiembrie 16, 2007

Am incetat sa mai sper la un viitor trecut, am preferat sa ma opresc si sa spun ca am nevoie de prezent, prezentul meu. Ma satisface lucrul asta chiar daca ma simt mai singur ca niciodata. Poate ca am gresit mult, poate ca am fost de multe ori foarte invidios. Nu stiu de ce am procedat asa, nu stiu de ce uneori m-am uitat in gradina altora in loc sa-mi vad de legumele mele stricate, de iarba crescuta prea mult, poteci murdare de urmele trecutului. Gandurile imi sunt pline de existenta acelor flori ofilite. Inca ma mai gandesc, inca mai traiesc acele vise de parca simt ca se vor intoarce. Inima imi spune ca isi doreste, sufletul ramas ranit imi spune nu, nu face asta. Daca as alege sa merg in trecut, m-as alege doar cu lacrimi, jigniri si reprosuri. Nu, nu am fost vinovat...Defapt cine mai stie ce a fost atunci sa fie? El sau Eu poate, nu stiu. Gandul ma omoara, singuratatea e dura. Multi oameni traiesc in singuratate si asta nu o sa ma opreasca sa fiu macar o data ca ei. Poate ca nu merit sa am pe cineva, poate ca sunt prea copil. De ce m-as schimba eu pentru cineva? Imi aduc aminte, acum, dupa atata timp.. de acele clipe, atunci cand totul se construia impreuna, pacat ca totul se derama mult prea rapid si in urma imploziei nu ramaneau decat urme de gheare.. Nu, nu mai vreau.. Doar un nou inceput. Un prezent al meu, un viitor poate al meu si-al tau. Tu cine esti, acolo unde esti... Eu sunt aici.

Cand sotul a ajuns la hotel ,a decis sa-i scrie un mail sotiei dar a gresit o litera din adresa si mailul a fost trimis la alta adresa. Mailul ajunge din greseala la o vaduva ce venise tocmai de la inmormantarea sotului. Citeste mailul si lesina. In mesaj scria: " Draga mea , am ajuns bine. Probabil te va surprinde sa primesti vesti de la mine pe aceasta cale , dar acum au calculator aici si poti trimite mesaje persoanelor dragi. Doar ce-am ajuns si am verificat ca totul sa fie pregatit pentru venirea ta , vinerea viitoare. Abia astept sa te vad si sper ca aceasta calatorie sa fie la fel de liniistita ca a mea. Nu-ti lua multe haine ca aici e o caldura infernala...
Atunci cant te simti trist, esti bucuros, ai o stare a ta pe care nu o poti descrie.. mereu asculti o melodie, prin puterea muzicii ne dam seama cum suntem in acele momente, ne da ocazia sa ne cunoastem mai bine partea interioara, sufletul, spiritul nostru de moment.
In acest moment.. nu stiu, poate ma simt singur, poate trist, dar cred ca sunt fericit.. nu stiu ce sa mai cred, nu stiu daca mai am puterea sa mai sper.. Va las pe voi sa descoperiti cum sunt acum, eu nu am reusit:







Fostul presedinte Ion Iliescu si-a tras blog.
Cu un motto indraznet se arunca in lumea virtuala si incearca sa scape de batranetea ce-l apasa din ce in ce mai greu.
Sa-l vizitam:
http://ioniliescu.wordpress.com/