Intalnirea cu trecutul...
Intr-o dupa-amiaza de toamna, intr-o masina normala pentru vremurile asta, cand ma simteam si eu bine... hop apare. Ce dracu cautam eu pe strada aia? Totul parea la fel ca in vremurile alea, un mers incet de domnisoara batrana, un zambet abia scos dintr-un buzunar gol. Doar eu si masina mea.. Am trecut rapid, intr-o zecime de secunda m-am facut nevazut. Daca ma vedea? Suna ca intrebarea aia.. Si daca ma saruta data viitoare? Pe dracu... Sa ai supriza sa vezi un dublu trecut nu e bine deloc. Am ramas socat, cu aceeasi haina stransa pe corp, cu parul lasat pe spate.. nu m-a deranjat deloc, inima mi-a stat in piept, nu am evitat sa trag de volan si sa ocolesc cu brio pietonii ce isi rataceaua picioarele ba pe bordura, ba pe strada.. Nu am fost deranjat de chipul ei deloc prietenos. Am ramas totusi surprins... Eu am ceva schimbari, de haine, de fizic... Ea.. nimic. Era la fel. Asa o sa ramana in veci. Chiar daca.. o fire schimbatoare ce e, la ea nimic nu e. Totul se lasa in jurul unor aparente meschine. Un joc al culorilor, nu schimba cu nimic realitatea. Sunt sincer, la dracu.. Nu ma asteptam sa am iar o intalnire cu trecutul ce m-a marcat pe viata, prezentul se trage din trecut, iar viitorul se contruieste pe un prezent ramas probabil in trecut. Ma doare-n cot de ce spun oamenii din jurul meu, de ceea ce ei cred. Sunt sigur ca o sa ajung ce altii doar au visat, viseaza. Am ajuns aici, acum drumul imi este deja marcat. Voi, Ei.. doar ganditi, visati, vorbiti. Ma doare-n cot de-al meu trecut.. Nu m-a marcat.