Contact

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, să merg constant înapoi. Te-aş întâlni printre amintiri şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul, te-aş târî cu mine înapoi, să ne iubim tineri şi nevinovati, după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe, spre copilarie, ne-am juca inocenţi pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă, am dispărea într-un mit. Dar nu sunt un rac autentic, în zadar mă tot laud cu zodia mea, sunt condamnat să merg înainte şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic, cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi. >Octavian Paler<