Sfintit e inceputul,si scrisa-mi este soarta,
Spre chinurile vietii,deschisa este poarta,
In suflet primavara,si-n ea copilaria.,
Natura ma invata,ce este armonia,
Cand anii au trecut,in pas de carnaval,
S-a dus adolescenta,si trece primul val,
Cand rozul ce imbraca, a tineretii floare,
Un iures este trupul,sub razele de soare,
Sa dau ce e mai bun,este a mea menire,
Pe cei din jur sa-i vad,tablou de fericire
E plata dupa fapta,cand totul e normal,
Ca tare sunt ca stanca,si sunt acum pe val.
Chiar nu va amintiti de Mihai?
Mihai? Pai Mihai era un om ce nu iesea in evidenta decat atunci cand se simtea prea bine, in rest un om tacut, la locul lui... Gandurile le lasa libere doar pe hartie, abia mai tarziu a invatat cum sa scrie la calculator, sa-si faca blog, sa scrie pe la sport. Este un om simplu, poate prea simplu pentru noi, pentru seculul asta in care doar alergam sa facem bani si sa traim cat mai bine... uitam de viata, de lucrurile frumoase, de VIATA! Este un om pe care daca il suni si ii spui: "Noi suntem la mare, veniti?" El imediat se urca in masina si venea... Chiar daca a vazut marea de atatea ori decat valurile ating tarmul... El venea... Un om ce iubeste viata si ii este frica de moarte... mi-a spus si asta... IL DOARE INIMIOARA... As vrea sa plang, dar nu pot... Sunt prea tare...Este un om ce intelege neprevazutul, un om ce incearca si isi doreste ca eu sa fiu bine... ca totul sa fie bine. De multe ori l-am judecat si l-am crezut un om increzut, un om ce ma condamna, dar defapt el doar incerca sa fie tata... Da, TATA... al doilea tata! Fiecare om incearca sa-si impuna caracterul in felul lui, el si-a impus caracterul in felul lui... Nu, nu vorbesc la trecut de el ca si cum nu ar mai fi... dar indiferent ce s-ar intampla, deja totul s-a schimbat... nimic nu mai este la fel...
Cand rodul din belsug,petrece anotimpul,
Pe umeri grea e haina,si sora e cu timpul,
Rugina din copaci,o cerne iara-si vantul,
Cand galbenul covor, e una cu pamantul,
la cumpana din noapte, cand totul e real,
A mai cazut o frunza,a mai trecut un val ,
Inainte sa continuati sa cititi apasati play aici....
Mondial - Atat de frageda
Totul s-a intamplat parca intr-o secunda... mai exact luni pe 25 ianuarie, vorbeam cu el la telefon ca tocmai primise in dar unul nou, era asa fericit... ma intreba diverse chestii: cum pot sa pun melodii? Cum sa caute in contacte...!? etc era foarte fericit... mai apoi a sunat-o pe mama si i-a spus ca ii este foarte rau, foarte rau. Mama i-a spus sa stea in casa pana vine ea, el nu a vrut si a ales sa mearga... BINE A FACUT!
S-a urcat in masina si a pornit spre mama, cand mai avea foarte putin sa ajunga a simtit ca apasarea se intensifica, atunci a ales sa se opreasca in fata la spital, in fata scarilor... a ales sa invinga. S-a pus cu capul pe claxon si apasat indelung pana cineva l-a zarit si a deschis usa... Atunci a auzit...: "Il pierdem, veniti!!!!!" Da, era vorba de infarct miocardic... In viata lui nu avusese probleme cu inima, nici nu stia ce e aia... nici racit nu prea era... cica de la usturoi...manca cu cana...
Ei bine cineva din curtea spitalului a sunat la mama, iar in doar cateva minute am primit si eu vestea: Mihai este in operatie!! Am avut noroc, il pierdeam...
Intr-un pas si doua miscari am facut bagajele si eu si asta mica si am plecat spre Bucuresti. Era ceasul undeva trecut de ora 7, a durat foarte putin pana ne-am pus in masina si am plecat. Am facut doar 3 ore, prin zapada si viscol... aia mica imi spunea bancuri sa nu cumva sa merg neatent si sa fac ceva si mai grav... am ajuns... Mihai isi revenise si se simtea ceva mai bine. Am dat mana cu el, ne-a promis ca o sa lupte, ca isi doreste sa lupte... ma scuzati putin, dar imi vine sa-mi curga o lacrima si trebuie sa mi-o sterg... gata! nu vreau sa fiu zarit... nu, nu vreau sa plang... am plans destul cand mi-am pierdut primul tata, am plans cand era sa o pierd pe mama de doua ori, nu, de acum nu am sa mai plang... nu imi mai las sufletul dezvelit... e frig...Sunt un om puternic!
Si va spuneam...ne-a dat mana, a zambit si ne-a promis...
Aseara, a avut 2 infarcturi unul dupa altul, mama era singura, doar cu mine si asta mica, dar prin telefon... eram ingroziti, ne asteptam la ce era mai rau, la tot ce era mai rau... si acum mi-e rau, imi simt inima prea mica, prea apasata de atatea griji. Ma gandesc la viitor, la prezent... DAR nu pot uita trecutul... cand mergeam cu mama si Mihai in SellGross sa facem cumparaturi pentru firma, si imi cumparau haine si diferite chestii... imi amintesc cand mergeam spre munte si melodia Primavara de la Mondial rasuna in boxele de la biata noastra dacie cu ochiuri... cand alergam pe potecile de la munte, iar el se lauda ca toata viata a facut sport... ca a fost campion la handbal si tenis si fotbal si inot si balet si dans si tot... da, un iubitor al sportului... toata ziua se uita pe sport... chiar si acum in spital..."abia astept sa ajung acasa sa ma uit la sport.ro" Offf...
Mondial-Primavara
Imi amintesc de atat de multe lucruri, dar cel mai mult imi amintesc de partidele de pescuit, unde plin de unoare ramoasa se stergea pe pantaloni si isi lua undita la spinare, iar galeata intr-o mana si pleca intr-o tura a baltii, era o tura ce dura toata ziua, iar Peghy dupa el... si striga" Peghyyyyyy" ca fata cand el arunca cu undita ea sarea in apa...ce mai radeam... ce imi placea...
Parintii mei nu sunt tocmai niste oameni pe care ii poti intelege usor, au tabieturile lor si le place mult sa-si ocupe timpul cu barfe de tot felul... deh sunt batrani... dar sunt parintii mei.. NU?
Mihai... ma doare inima si pe mine... dar nu de durerea pe care te sacaie pe tine,este vorba de o durere ce pleaca din suflet... un suflet acoperit de atatea amintiri, unele mai frumoase altele mai putin frumoase... dar totusi tu existi, trebuie sa traiesti... nu vreau ca mama sa-si piarda si al doilea sot... nu vreau sa ma stiu singur... nu vreau sa stiu ca pleci si nu astepti sa facem si noi un bebel... un nepotel pe care sa-l iei pe picior si sa-i spui cat de nazdravan a fost tacsu'...
Nu, nu pleca acum... mai stai, mai stai langa mama si barfiti, injurati-ma, barfiti cat vreti... DAR TRAITI!
Peste intinsul apei,necunoscuta-i zarea ,
in sufletul prezent,cand retraiesc trecutul,
In linistite astept,spre viitor sarutul,
Si vuietul ma prinde,la margine de mal,
Eterna e cararea,s-a spart ultimul val.
De la drepta la stanga: Mama, Mihai si Aia Mica!
