duminică, martie 07, 2010

Si gandeam eu asa...

Stateam eu asa si ma gandeam la urmatorul lucru: "parca suntem oi". Da, la asta ma gandeam. Am facut analiza asta din unele discutii ceva mai abstracte si filosofice. Idei plecate de la concepte cum ca: daca lumea poarta cizme de burete impletit, trebuie sa facem si noi la fel. Hmmm Nu stiu cum sa fac sa inteleg, dar eu sunt mai pe principiul, eu primul si restul dupa...
Ma multumesc cu ceea ce am visat mereu sa am, nu imi doresc sa am ceea ce unii au doar pentru o complezenta pentru ca ei defapt nu au nimic. Voiam sa dau exemplul unei fuste scurte sau mersul intr-o cafenea. Eu unul ma simt bine cu ceea ce am si sincer nu imi doresc o unghie lunga la degetul mic de la mana stanga, poate si dreapta, cu care sa ma scarpin in urechie atunci cand simt cleiul scurgandu-se. Prefer sa ma spal cu atentie, iar daca totusi omit sa o fac cu prudenta am mereu batiste umede. Nu stiu de ce mi-as putea dori anumite lucruri pe care unii le au doar de complezenta. Chiar nu inteleg. Voi intelegeti? Ca drept exemplu: " anumiti oameni isi cumpara masini puternice pentru a agata pentru ca ceea ce au acasa nu le ajunge", "altii merg pe principiul ca daca isi pun silicoane si unghii false cat palosul de mare, ajung mai repede in pat cu cel pe care il visa in copilarie atunci cand preotul si mamele barfeau pe la colt despre florile mucegaite de pe masa de pasti". Eu nu inteleg. Consider ca atunci cand vrei ceva mai mult, vrei pentru amandoi, vrei pentru viitorul a ceva, nu doar asa sa fie...