Craciun Fericit!!! Intreaga saptamana a fost incarcata, inca de luni am inceput cu curatenia prin casa. Imediat ce am venit de la munca m-am apucat, impreuna cu aia mica, de spalat geamurile si de bagat perdelele la masina. Prima zi a fost una de cosmar, sa te urci pe fel si fel de lucruri la frica pe care o am eu de inaltime, chiar e un cosmar. Marti am inceput cu dormitor si am terminat cu bucataria: spalat, aspirat, sters praful, dat si pus una ala, sters faianta...o sumedenie de lucruri. De miercuri a fost mai ok pentru ca am inceput la ornat bradul, dar a fost si cea mai grea treaba. Iti trebuie atentie distributiva!Joi am continuat cu cozonacii, aia mica spune ca anul asta a fost un esec, eu nu spun asta. Mie imi plac! Ea crede ca eu mananc orice si ca nu conteaza daca au sau nu aspect. Ba da! Conteaza si aspectul, dar ceea ce face ea, mereu e bun :) Oricum e cea mai tare bucutareasa! Daca ar cunoaste-o Jamie Oliver, i-ar face o oferta de colaborare! Vineri, adica azi, m-am odihnit la greu. De cum am ajuns acasa, m-am pus in pat si am sforait pana mai acum o ora. Saptamana asta a fost ingrozitoare, a fost apocaliptica, DAR vine Craciunul! Abia astept sa vina! Abia astept sa vina Mos Cracila :D Cam asta a fost saptamana de dinainte de Craciun! Dar aceasta saptamana se incheie intr-o maniera frumoasa. Vin parintii mei pe la noi! Este primul Craciun cand il facem cu ei si primul Craciun cand nu il facem la tara, la gura sobei. Si sa inchei aceast post intr-o nota maxima: Va urez tuturor Sarbatori calde si maxim de distractie! Va iubesc, te iubesc gandule! La Multi Ani!
P.S. Ne vedem imediat dupa Craciun :)
P.S.2. Sunt curios de fiecare ce primeste de Craciun! Asa ca, daca nu aveti putin timp Duminica, va rog sa spuneti ce primiti!
P.S.3. Daca nu v-ati hotarat ce sa cumparati de Craciun rudelor, prietenilor, iubitei/iubitului, puteti citi cu atentie postul Biancai din al ei blog: http://www.bialog.ro/2011/12/cum-sa-daruiesti-un-sentiment-cele-mai-frumoase-cadouri/
Fara sa vrea, mi-a dat idee de cadou pentru aia mica! Tnx Bia :)
Este al doilea an cand merg la petrecerea de revelion organizata de UPC Romania pentru angajatii sai. Sunt angajat in aceasta firma de un an si sase luni si pot spune, afirma intr-un mod corect ca aici am gasit oameni cum rar gasesti. Oameni ce iti sar in ajutor, ce te asculta/iti asculta durerile sau frustrarile. In aceasta firma am gasit o a doua casa! UPC nu isi plateste oamenii foarte bine, din contra cred ca platesc foarte prost. UPC (Romania), daca e sa iei doar acest nume nu inseamna nimic, doar o firma de cablu unde angajatii sunt tratati cu indiferenta si dispret. Dar nu despre compania UPC vreau sa vorbesc, vreau sa vorbesc despre oamenii din aceasta companie si despre colegii mei. In tot acest timp, de cand lucrez aici am tot avut probleme, diferite probleme si pot spune cu mana pe inima ca toti oamenii de aici au facut totul sa ma ajute. Si eu, la randul meu, cand cineva a avut probleme am incercat sa ajut cum am putut. Nu m-am lasat mai prejos pentru ca am invatat de la ei sa respect, sa imi pastrez o imagine frumoasa, sa fiu un om frumos. Da!!! Am colegi frumosi, foarte frumosi!. Imi pare rau ca anul care vine trebuie sa ii parasesc.
La petrecerea de aseara nu am stat foarte mult, fiind nevoit sa merg acasa la aia mica si sa plecam cu niste treburi. Dar in cele 2 ore cat am stat la petrecere, m-am simtit bine, le-am admirat dansurile/horele moldovenesti, care sunt foarte frumoase. La Bucuresti nu se poarta asa hore, ca in moldova! Chiar daca in aceasta parte a tarii oamenii sunt mai putin avuti, ei nu uita niciodata sa se distreze si sa se simta bine. Nu am putut sa stau pana la final, asa ca undeva pe la 21:00 m-am retras.
In incheiere vreau sa va doresc, scumpii mei colegi, un an nou plin de veselie, indeplinirea target-ului lunar :) si cel mai important sanatate! La Multi Ani UPC!
Ma uit la Vocea Romaniei si danseaza niste fete, e asa frumos cand vezi oamenii si fetele din jurul tau ca se pot misca si ca pot merge fara a avea stres. Oare s-a gandit cineva ce inseamna sa nu poti merge atunci cand o faci fara probleme!? Oare s-a gandit cineva ca atunci cand vezi o scama pe covor, nu o poti lua pentru ca distanta intre tine si acea scama para asa departe incat preferi sa o lasi acolo!? Toate lucrurile pe care eu sau tu le facem fara niciun fel de problema, nu le apreciem si le consideram normale si consideram ca este normal ca toti sa fie asa si consideram ca noua nu ni se poate intampla asta si consideram ca totul si toti sunt ca noi. Ei bine, nu e asa! Sunt oameni in jurul nostru pe care ii vedem, ii compatimim dar doar atat! Ne facem cruce, mergem mai departe si ii multumim doar pentru cateva secunde ca nu suntem si noi ca ei. Asta ma doare la culmea! Imi sfasie sufletul, imi vine sa plang dar nu o fac pentru ca ar insemna sa imi dezgolesc sufletul si atunci prefer sa zambesc si sa arat ca un om normal. Nu vreau ca si cei din jurul meu sa sufere si prefer sa zambesc. Dar ma doare atunci cand sunt pe strada si cineva intoarce capul la noi si ne priveste. Simt ca in acele moment ii multumeste lui Dumnezeu ca nu sunt ei implicati in situatie. Asta doare! Oamenii sunt rai si cei mai multi dintre ei calca pe cadavre si nu se gandesc decat la ei. Oamenii nu sunt animale, sa vina la tine si sa se aseze acolo unde te doare, sau sa te linga pentru a te face sa te simti mai bine. Putini sunt oamenii care chiar ajuta, multi doar isi dau cu parerea, sunt curiosi, pun fel si fel de intrebari, iar la final surpriza se cred ei destepti si spun: aaaa... dar chestia aia ai facut-o!? Ce stii tu ce e cu mine sau cu logodnica mea dupa doar 3 intrebari si 1 minut de discutie? Ce stii tu ce este in sufletul meu sau a lu' aia mica!? Poate par rau, dar nu sunt. Nu vreau sa vedeti cum e si nici macar sa nu visati la un film 3d cu realitatea ce pe mine ma inconjoara. Mergi inainte fa-te ca nu ma vezi! Durerea doare si mai tare doare atunci cand oamenii te compatimesc pentru ca se simte cine o face din obligatie (se cheama omenie) si cine o face din suflet. Mi-as dori ca toti oamenii sa fie asa cum cred oamenii "normali" ca sunt restul din jurul lor. Mi-as dori sa fim toti bine si sa invartim o hora a sanatatii si fericirii, dar din pacate acest lucru nu se intampla decat in mintea oamenilor interesati doar de ei. Ei au impresia ca nu fac rau in jurul rau si ca doar ce este in cercul lui este important. Sunt oameni ce sufera, dar nu isi apleaca capul si nu arata slabiciune. Eu nu arat! Merg inainte cu capul sus, ma doare din tot sufletul meu si jur ca acum imi vine sa mor si sa plang si sa ma tavalesc pe jos, dar nu o fac pentru ca trebuie sa dau curaj, pentru ca iubesc. Tu ai idee ce inseamna iubirea!? Poate ca stii, dar important e sa fi trait/sa traiesti!
In dimineata asta ne-am intors de la doctor, sunt foarte fericit in sinea mea, simt o eliberare. Am sa va povestesc...
In urma cu doua posturi va povesteam ca trebuie sa mergem la un spital unde aia mica o sa fie consultata de un "super-doctor", asa a si fost. Dupa un drum greoi si plin de ceata, am ajuns la doctorul minune. Dupa trei ani de drumuri fara rost, dupa trei ani de dezorientare, am aflat si adevarul, am dat de adevarul-adevarat. Pauza...
La tv, la Vocea Romaniei... vorbe care dor...
Sunt atatea vise si fiecare viseaza... visam....
Adevarul despre ceea ce urmeaza sa va spun, sa iti spun tie gandule, nu l-am aflat ieri cand am fost la doctorul minune. L-am aflat luni, cand aia mica a fost la un control unde s-a pus capat cautarilor noastre. Doar ca nu acolo am gasim si rezolvarea, rezolvarea trebuie sa vina dintr-un loc sigur, adica sigur. M-am saturat de medici ce au prea multe pe cap si lasa ultimul lucru pacientul, ba nu... il considera obiect, o masina, ceva de reparat, daca se poate. Nu spun ca toti gandesc asa, dar oceanul este mare si atunci ti-e greu sa gasesti pestii gustusi intr-o asa mare de apa plina de liene si specii rapitoare. Asa ca incepi sa cauti solutii alternative, solutii care iti pot aduce speranta ca si tu poti fi normal intre cei normali.
La fel ca multi altii, avem si noi vise si sperante. Visam la o casa a noastra, un cuibusor unde sa facem nebunii, un loc in care sa ne vopsim peretii dupa bunul plac, un loc unde sa ne depozitam, precum furnicile, poate cele mai nesemnificative lucruri pentru unii, dar importante pentru noi. Nu spun acum ca nu ne simtim bine cu chirie, multi locuiesc cu chirie.Dar avem dreptul sa visam, nu!? Vrem sa avem un bebel pe care sa il cheme Sebastian sau Eliza, sau ce nume alege Dumnezeu pentru el. Ne dorim multe lucruri, ne dorim si lucruri marunte. Ne dorim sa vizitam, sa mergem si noi in tari straine. Sa vedem totul! Dar cum sa te duci sa vizitezi cand tu nu poti merge? Da! Ne dorim sanatate! Chiar daca suntem niste copii, ne dorim sanatate! Imi doresc ca aia mica sa poate merge, sa poata alerga! Imi doresc ca aia mica, atunci cand mergem la tenis sa nu mai stea arbitru, ci sa jucam impreuna! Asta imi doresc eu, asta vreau gandule! Imi doresc sa jucam tenis impreuna, nu sa ma priveasca si sa ma aplaude de pe margine. Nu stiu cate poze ati vazut cu asta mica, dar daca ati avea ocazia sa o vedeti, sa vedeti ce ochi blanzi/calzi are. Ati vazut filmul de desene animate Strek? Privirea seamana izbitor cu bine cu privirea magarusului (Donkey) :) Azi, cineva mi-a spus ca am foarte mult curaj si ma apreciaza pentru curajul pe care il am si pentru devotamentul meu. Nu stiu daca merit asemenea aprecieri, le consider exagerate pentru ca ma stiu cu atatea defecte si cu atatea lipsuri. Aia mica este totul pentru mine si poate iti vine greu de crezut, gandule, dar intelege ca ordonanta astrala si planetele ce imi construiesc mie viitorul, vor aceasta legatura. Universul ne vrea impreuna si cum ma pot opune eu, un simplu licar intr-un univers atat de mare? Nu spun acum ca nu ma uit dupa fete, te-as minti gandule, ma uit cu mare drag, admir si savurez momentul, dar limitele imi sunt impuse de propria mea constiinta.
Dar sa revin...
Si dupa un drum greu, de dimineata "calare" pe masina, am ajuns la destinatie. Inca de la usa am ramas impresionati de acest spital de care va vorbeam intr-un post anterior (clinicco). In primul rand personalul, iti da o speranta, apoi curatenia si nu in ultimul rand doctorul care conteaza cel mai mult. Un om bland, un om cu ochii mari, putin rotund la mijloc, carunt la par si extrem de glumet. Ne-a spus si un banc si am sa ti-l spun si tie, gandule: Era un bolnav ce acuza dureri de stomac si merge la doctor, acesta incepe sa ii dea diferite pastile. Dupa n pastile, bolnavul nostru nu da semne de revenire, asa ca doctorul ii ofera pacientului diazepam. Dupa o saptamana doctorul il intreaba pe pacient: cum te simti!? Pacientul: crezi ca imi mai pasa?
Bancul nu l-am reprodus exact pentru ca nu ma pricep foarte bine la bancuri, dar sper ca s-a inteles esenta. Pe acest doctor, l-am numit docturul minune/super-doctorul/ sau mai pe intelesul tuturor, speranta noastra!
Acum la Vocea Romaniei
Doamne ce frumos canta Canaf. Un adevarat show man! O specie rara! O picatura dintr-un nor de primavara! Fara cuvinte...
Acest doctor ne-a oferit acea speranta pe care noi o cautam de trei ani. Acest lucru este foarte important pentru noi, pentru noi ca oameni cu niste vise de copii.
Intr-o seara am vorbit despre Dumnezeu si minunile lui si ii spuneam lu' aia mica despre EL si ca niciun moment sa nu aiba impresia ca Dumnezeu nu este langa noi. Aia mica este in zodia pesti, Einstein a fost peste! Aia mica crede in stiinta si in lucrurile palpabile. Dar a inteles ca ceva exista si dincolo de noi. Nu stiu daca numele este Dumnezeu, poate fi o ordine, o super putere, cert este ca este! Dupa aceasta discutie, Dumnezeu si-a facut aparitia si ne-a arat o cale, o rezolvare. Trebuie sa intelegi, gandule ca Dumnezeu nu te ajuta asa miraculos! Oamenii aia de merg pe la biserici si se roaga sa le dea Dumnezeu bani si sanatate, ei niciodata nu or sa aiba acest lucru. Trebuie sa intelegi ca Dumnezeu iti ofera solutii, trenuri ce se opresc in gara ta pentru cateva momente... Te urci sau nu, este alegerea ta!
Cat de frumos a cantat Iuliana Puschila!!!! Spune-mi ca acest cosmar s-a terminat.
Haide spune-mi,
Ce se intampla azi cu noi
Spune-mi ca vom ramane amandoi,
Haide spune-mi,
Dece vrei sa ma parasesti
Spune-mi,
Hai spune-mi ca ma mai iubesti.
Noi am ales! Noi ne-am urcat! Si acum avem o speranta in care credem! Ce sa va mai spun!? Ahhh... Ca ne-a fost explicat totul, exact asa cum trebuie sa fie explicat. Ca ne-a fost dat totul mura-n gura...Dar cum se intampla in viata, nu totul este super pana la final. Dupa mai bine de 30 minute de maxim optimism si speranta, aflam si "pretulsuccesului". Stiu! In ziua de azi, totul costa! Oamenii extrem de bolnavi, platesc pentru sanatate si pentru ca viata lor sa se schimbe. Pana la urma viata este o batalie, nu poti primi asa totul pe tava. Te-ai bucura prea putin de redescoperire vietii si nu ai mai pretui asa mult viata. Ce logica am la 11:14 min :) e pauza pe protv. Interventia chirurgicala costa 11.000 de euro. In acest pret este inclus: spitalizarea (minim 6 saptamani), mancarea, ingrijirea, mediul steril (absolut necesar), antibioticele necesare, noua proteza (cu o durata mai mare de viata). Stiu gandule, m-ai intreba de ce nu aleg un spital normal. Tu ai mai alege gandule un spital normal dupa ce la prima interventie aia mica a ta merge in continuare in carje!? Eu zic ca nu! Sa spui mersi ca nu am plecat la Viena... atunci stresul era mai mare pentru tine. Dar nu ma pot plange, chiar daca nu am fost niciodata la Viena, la AKH, la cat m-am interesat, acest spital poate face fata cu brio problemelor pe care noi le avem, asa ca suntem extrem de incantati de "oferta" facuta de Doamne-Doamne! Da, am fost loviti rau cand am aflat pretul. Visele noastre s-au transformat in ganduri de cum sa facem...Normal ca nu avem cei 11.000 de euro ascunsi undeva la spate, intr-un buzunar secret... Si mai stiu ca pentru multi o asa suma nu este deloc mare. Altii cu banii astia nu isi cumpara nici masina, considerand ca e prea ieftina. Dar noi cu banii astia putem cumpara viitor! Viitorul in care noi am incetat sa mai credem! Dar stai! Speranta nu ne-a murit niciodata!
Aia mica in 6 luni [(asta este maximul de maxim)(noi ne-am propus maxim martie)] trebuie sa faca interventia. Nu vreau sa vorbesc de riscuri pentru ca refuz sa cred ca nu vom strange acesti bani! Sunt 11.000 de euro, defapt nu sunt 11.000 de euro. Trebuie sa strangem viitor, precum un joc in care trebuie sa strangi viata... (va mai amintiti jocurile alea cu mici inimioare).... Si incepem sa strangem viata! De azi, am pornit cronometrul vietii! De azi, inimile noastre bat mai puternic, bat mai intens, BAT A SPERANTA! DOAMNE AJUTA!
Au iesit analizele! Vestile sunt bune deci mergem inainte. :) Azi am avut probleme si cu masina, m-a lasat tocmai in intersectie. Pur si simplu nu a vrut sa mai mearga. In trei ani niciodata n-a facut o ghidusie si azi, din vina mea, s-a stricat pompa de benzina. Din vina mea pentru ca la revizii am omis sa schimb filtrul de benzina... Intr-un final am mers la service si problema s-a rezolvat, cu bani :) Schimbarea pompei de benzina si inca cateva chestii pe care nu le-am retinut. In rest toate bune! Azi am stat de vorba si cu mama care tot ma incurajeaza, asa in general. Nu stiu, dar parca simte ca sunt intr-o pasa mai proasta si ca viata asta nu este deloc usoara. De multe ori incerc sa nu o incarc cu problemele mele si evit sa discut anumite lucruri. Isi pierde foarte mult timp din viata muncind pentru a constr. ceva asa ca nu are rost sa o mai incarc si eu cu una si alta. Dar azi a trebuit sa apelez la ea pentru ca masina nu se repara cu bani europeni :) Saraca, mereu ma ajuta si este saritoare si eu de multe ori m-am purtat cu ea distant. Acum pot spune ca sunt altfel, sunt mai matur si sunt sigur ca nu as mai comite anumite greseli. Dar hai sa nu o mai laud atat ca oricum vine de Craciun si chiar mi-e dor de ea. Am vorbit si cu Mihai azi, iar fumeaza. Nu mult, dar o face! Fumatul dauneaza situatiei pe care el o are acum si trebuie sa se fereasca de asta. Chiar l-am rugat si azi sa o lase mai moale, sper sa ma asculte... macar in ultimul ceas! Sper sa nu citeasca acest blog in urmatoarele zile, vreau eu sa ii anunt ca totul e bine :)
Toate bune si ne auzim si maine!
Am cautat mult timp un raspuns la intrebarile noastre, intrebari ce aveau o baza si totusi raspunsurile erau rupte de realitatea ce o aveam in ochi. Am stabatut tara pentru raspunsuri si am ajuns la concluzia ca aici nu ne regasim si ca este momentul sa atacam occidentul. Nu, nu este vorba de intrebarea, vesnica intrebare: Unde sa merg sa imi construiesc un viitor!? Nu! Viitorul nu il cunosc si cred ca viitorul oricum este deja scris. Consider ca viitorul imi apartine intr-o mica masura, viitorul meu inseamna si oamenii de langa mine. Nu poti sa construiesti un viitor singur pentru ca nu depinde doar de tine. Intrebarea la care eu nu gasesc raspuns este urmatoarea: De ce nu imi pot vedea fata sanatoasa!? De ce!? Ce trebuie sa fac sa o vad fericita si lipsita de dureri!? Da, stiu ca este fericita ca ma are pe mine si ca viata noastra este una fericita. Dar nu despre asta vorbesc eu. Imi doresc sa fie fericita din punct de vedere al sanatatii! Asa ca m-am hotarat, vreau sa traiesc ca afara sau sa merg afara. O idee insuficient de matura avand in vedere bugetul nostru, dar ce nu faci pentru sanatate!? O idee nesustinuta de ea, fiind extrem de patriotica. Cred ca acest aspect il are de la mine! Si ma bucur. Eu sunt patriot pentru ca imi doresc sa fac ceva pentru tara mea si cred ca pot face ceva. Dar sa revin.... Am inceput cautarile! Inca de cateva zile caut clinici in occident. Am mers pe idee Italia si de doua zile am cunoscut Viena la Akh. Sunt lucruri frumoase pe internet, povestite de oameni extrem de frumosi. Oameni ce si-au gasit speranta dar si rezolvarea. Nu este nevoie sa va mai spun despre aceasta clinica, este clinica unde s-a operat si Teo Tradafir. Da! Merg pe ideea acestui spital. Un spital imens/mare/bun, cu dotari din viitor, cu oameni profesionisti in adevaratul sens al cuvantului. Am inceput sa ma informez despre acest spital si am zis ca este ok. Pana cand am inceput sa ma interesez de preturi. wow! Ceea ce noi avem nevoie costa ceva peste 33.000 de euro. Am spus what!? Atat de mult costa sanatatea!? Am crezut ca sanatatea nu are pret si nimeni nu ii poate pune pret. Am crezut altceva... Dar am descoperit oameni ce au platit/urmeaza sa plateasca 100.000 de euro, 200.000 euro etc. Oamenii sufera de tot mai multe boli, aceste boli nu sunt asa peste noapte aparute. Ele apar si din cauza unor corporatii ce se folosesc de aceasta planeta si uita de oameni si sunt in slujba banului, dar nu vreau acum sa vorbesc despre asta. Am continuat cautarile, in special aseara cand eram mai aprins ca niciodata. Dintr-o pura intamplare, ieri cand eram la munca am dat peste o clinica/spital din Brasov, se numeste Clinicco. In acest spital se fac fel si fel de interventii printre care si ceea ce avem noi nevoie. Am gasit suficiente informatii incat sa ma intorc la patriotism si sa cred ca pot rezolva aici in tara. Dar nu v-am spus ceva... De ce nu mai vreau sa caut in spitale "normale" pentru ca sunt infecte! Just it! Oamenii din aceste spitale, in proportie de 90% sunt infecti. Ii inteleg, s-au saturat de mosi ce spera la tinerete vesnica. Ii am in fiecare zi in fata ghiseului si stiu bine ce gandesc. Am cautat occident si din cate am gasit, aceasta clinica are un comportament occidental. Am sa va vorbesc despre aceasta clinica abia dupa ce o sa mergem acolo, nu vreau sa vorbesc despre ceva pana nu vad si nu ma conving... Dar imi puteti permite sa sper si sa visez. Nu, nu visez asa aberat, ci visez pe seama unor comentarii/discutii cautate bine. Maine pornim sa facem toate seturile de analize cerute de la clinica si speram ca joi sa ajungem la Brasov pentru a vorbi cu doctorii de acolo. Asa ca nu vreau decat sa imi urati succes, dar nu... nu mie, ci lu' aia mica! Ea are nevoie de speranta! Cand au fost probleme cu tata, cu infarctul miocardic am simtit emotia si acum el este bine! Acum plecam pe un alt drum si speram sa se rezolve si aceasta problema. Poate va intrebati care sunt problemele de sanatate si ce are! Ei bine, problemele sunt multe si sunt de mult asa ca nu are rost sa discut despre trecut. Cred in prezentul nostru si stiu ca viitorul... viitorul il construim impreuna, pentru ca viitorul nu se construieste de unul singur! Sunt incojurat de oameni frumosi, avem doar cativa prieteni, dar aceia sunt minunati! De maine incepe un chin al gandurilor, dar si un drum al rezolvarii, un drum al sperantei. Da, pentru ca a existat cineva cu un raspuns, un raspuns dureros dar plauzibil si cat se poate de real. De multe ori preferi sa auzi minciuni pentru ca adevarul doare, dar noi eram satui sa auzim minciuni si sa suferim. In cazul nostru a fost si este mai bine sa auzim despre adevar, pentru ca daca exista adevar exista si o rezolvare, iar daca nu exista o rezolvare macar exista speranta si incercare. Iar noi speram, pentru ca viitorul si prezentul il facem impreuna, iar daca unul dintre noi cade, este celalalt ca stanca si are pe ce se sprijinii. Suna asa pozitiv, dar sunt pozitiv si cred in pozitiv. Bateriile functioneaza pe +, - doar impinge de la spate.
Nu am fost niciodata la Vatra Dornei asa ca sunt multe curiozitati, dar multe necunoscute. Cel mai departe am ajuns la barajul Bicaz, dupa care am mers spre Cheile Bicazului si tot sus/jos spre Sovata. Cunosc destul de bine drumul pana la Piatra Neamt si stiu ca pana acolo poti face cam 3-4 ore intr-un rulaj de vacanta. Noi plecam din Galati asa ca drumul pe care o sa-l urmam este: Galati-Tecuci-Adjud-Bacau-Piatra Neamt, de acolo drumurile ce duc spre Vatra Dornei sunt mai multe. Noi am ales sa mergem pe partea cu Gura Humorului pentru ca e si drumul mai bun, iar peisajul este de vis. Plus de asta vrem sa vedem si Gura Humorului. Suna atat de frumos, fiecare nume, fiecare lucru din aceasta zona.
Am sa va vorbesc putin si despre costurile unei asemenea deplasari mai ales de Revelion. Unii dintre voi, chiar si eu am crezut ca lucrurile nu stau roz si ca o sa ajung la niste costuri destul de mari. Ei bine nu e chiar asa! Stiu, inca nu am ajuns si nu pot trage linie. Da, dar socotelile le faci de acasa si chiar daca nu sunt ca cele din targ, oricum iti faci o idee. Interesant este faptul ca este cu mult mai ieftin decat pe Valea Prahovei si atractiile sunt asemanatoare, dar cu mult mai interesante si ne descoperite in Vatra Dornei (referinta la cei din Sud-SudEst). Deci mergem la Vatra Dornei! Asa ca sa-i dam inainte cu calculele. Pana la Vatra Dornei sunt circa 400de km, iar in regim de iarna faci cam 6 ore (situatii grele de iarna si aglomeratie in apropiere) -Va spun despre astea in urma unor informatii stranse de pe internet-
Pana acolo se consuma circa 80% din rezervorul unui matiz (masina noastra), calcul facut tot pentru iarna. Inseamna ca dus intors o sa consumam undeva la 2 rezervoare cu tot cu plimbari pe acolo. Daca suntem 4 in masina, inseamna ca avem o cheltuiala medie de aprox. 80de lei/pers. Destul de bine, zic eu. Cazarea, multumita lui Dumnezeu am gasit foarte ieftin si chiar in centrul orasului, asa ca drumurile la partie sunt scurte si nu cred ca o sa avem mare nevoie de masina. Toata cazarea este undeva pana in 1600 de lei/8persoane. Bun, nu!? Poze de la cazare am sa atasez abia dupa ce ajung acolo.
Locuri de vizitat si ce poti face la Vatra Dornei, atentie Iarna: in acest post o sa vorbesc doar de partie si de costurile aferente. Partia pe care noi mergem se numeste partia (de pe) Dealul Negru. Este o partie de grad mediu asa ca nu o sa fie deloc dificil sa schiez si eu :). Nu sunt eu cel mai pricepul schior, dar sunt curajos si prind viteza. Cu oprirea e mai dificil :)
Exista si telescaun (asta pentru cei ce nu au deloc idee despre zona)! Telescaunul este ok si este foarte "lung", aprox. 3 km, drum pe care il faci in 25 de minute. Din telescaun ai multe de vazut si la capatul firului esti cu mult deasupra orasului. Privelistea este superba si descoperi locuri noi si peisaje dintre cele mai virgine. Un drum cu telescaunul costa 15 lei (dus-intors), iar pentru cei ce merg doar dus ca la intoarcere sa vina plutind pe schiuri, platesc doar 9 lei. Teleschiul costa 3 lei! Deci pentru tot sejurul mi-am programat 10 ture, insemnand 30 de lei. Printre alte "jocuri de iarna" mai ai si tubing extrem de interesant la doar 3 lei.
Partia este mereu plina si la poalele ei gasesti mereu o cana de vin fier si mult ceai (din info google). Tot la poalele partiei gasesti magazine cu articole de sezon cad si magazine cu artizanate din aceasta frumoasa zona + nelipsitele magazine de inchirieri echipamente pentru partie. La un calcul simplu, nu as iesi deloc scump cu aceasta iesire pe partie, fata de Valea Prahovei unde preturile bat criza ca pe snitele, la Vatra Dornei o simti si asta te incalzeste! De ce!? Pentru ca te mai intorci si cu bani dupa o zi de colindat pe partie.
Sus, pe Dealul Negru dupa ce iei masa la frumoasa cabana, poti apela la o superba plimbare cu sania trasa de cai. Privelistea te fura, iar frigul te incalezeste (a nu uita de o cana de vin fiert). Astfel traiesti o senzatie ca la Polul Nord! Cred ca acest post o sa marcheze prima zi din vizita noastra la Vatra Dornei.
Sunt foarte multe oferte pentru extern (iesiri din tara), la preturi mai mult sau mai putin atingatoare. Sunt multe de vazut si de trait in afara tarii si toate astea merita traite, dar noi am ales sa mai ramanem putin in tara si sa vizitam si restul nevizitat. Am citit mult bialog.ro si imi doresc cu ardoare sa vad si ceea ce la noi nu vezi. Am descoperit prin imagini si informatii Bulgaria la munte si am vrut sa ajungem acolo. Este atingator de dureros cum cei ce ne sunt vecini au investit si totusi au lasat preturile mici pentru toti. Da, o sa ajungem si acolo. Tot pe bialog.ro am descoperit si Budapesta de revelion, tot prin imagini si povestiri, dar iata ca noi am ales Vatra Dornei si nu ne pare rau pentru alegerea facuta. Chiar cred ca alegerea asta este dintre toate cea mai buna. Este un taram pe care noi nu l-am descoperit si avand in vedere ca anul viitor ne mutam la Bucale (inapoi), nu cred ca am mai fi ajuns in aceste frumoase zone. In urmatorul post as vrea sa "atac" putin si restul ceea ce ramane de vizitat. Asa ca pentru in seara asta cam atat, maine este o noua zi, iar de maine mai este o luna pana ceea ce se numeste pregatiri de Ajun de Craciun. As dori sa imi doresc ca lucrurile sa ramana asa si dorintele sa prinda aripi, iar noi sa fim sanatosi si mereu zambitori. Toate cele bune! Cu drag, Cosmin!
In urma unei discutii avute cu prietenii intr-un restaurant cochet din Braila am hotarat sa ne petrecem Revelionul 2012 la inaltimile tarii. Asa ca ne-am pus pe gandit si de venit cu idei. In prima instanta am zis sa iesim din tara, de preferinta Budapesta. Am citit pe blog-ul unei prietene "virtuale" ca o iesire ieftina si frumoasa poate fi Budapesta. Drumul este unul destul de lung, in mare parte in aceasta tara care isi respecta cetatenii cu drumuri pline de gropi si neprevazut. Asa ca varinata Budapesta suna bine, dar ingrozitor de obositor. Poate e frumos daca esti aproape si iesi imediat din tara si asa poti avea o vacanta frumoasa, dar cand locuiesti in Est ambitia iti este rasturnata instant. Asa ca am renuntat si am incercat si Parisul. Wow! Multi ar spune ... De revelion te-ai gasit!? Ori esti genul care ai o gramada de bani, ori te-a innebunit iesitul asta din tara. Ei bine, banii nu sunt niciodata suficienti, cat despre nebunia iesitului... doar un nebun o poate confirma...DECI CONFIRM :) Si cum nu toti din grup par a fi nebuni si acest lucru a picat. A ramas ca o sa ajungem la Paris la anu' cand o sa facem o ampla dezbatere si pana atunci sa incercam sa gasim o oferta pentru buzunarele noastre extrem de stramte si intortochiate. Asa ca din nebunie, am dat in hazard si am ales la intamplare o zona... o zona cat mai aproape de noi pentru ca iarna NU-I CA VARA si trebuie sa fim precauti. Dupa cele discutate in frumosul restaurant, la o cana mare de cafea am mers fiecare acasa si am inceput sa cautam oferte. Totul a durat extrem de mult, am cautat pe booking.com (multumesc bialog!). Sincer eu nu am renuntat la ideea de iesit din tara, asa ca am cautat si peste hotare, dar cum lucrurile nu le faci mereu de capul tau, am renuntat. Dintre ofertele cele mai frumoase erau... in Bulgaria. Nu mi-a venit sa cred ce frumoasa poate sa fie tara vecina. ce deschideri au, ce minti luminate sunt in aceasta tara si cat de mult s-a investit. Intrati si voi pe booking.com si o sa vedeti la ce preturi si ce conditii ofera Bulgarii pentru turistii ce aleg muntele lor. O sa ramaneti pur si simplu stupefiati cata diferenta exista intre noi si ei. Ahh si pentru ca nu vreau sa uit am sa va spun si de noi. In prima seara am zis ca innebunesc cand am dat de o oferta la Brasov pentru 6 persoane la doar 260Euro pentru 3 nopti chiar in mijlocul Brasovului. Am zis pe loc "am pus-o"! Si ne-am pus la somn. Dimineata e-mail: Ne pare rau, dar apartamentul se afla in renovare pana dupa revelion. Asta este Romania si astea sunt minciunile des intalnite. Nu am sa dau numele pensiunii, nu ar avea rost. Consider ca au facut o greseala atunci cand si-au postat anuntul pe booking.com si au incercat sa o dreaga Nu am sa ii judec, ii las in plata celor mai revoltati. Asa ca ne-am axat pe ceva mai la nord si am ales Vatra Dornei. Ne-a trebuit aproape o saptamana sa gasim o oferta buna care sa ne convina cu adevarat. In prima instanta am ales pensiunea Dornelor ( http://www.pensiuneadornelor.ro/ ), dar din cate am inteles (din comentarii postate pe internet) proprietarul acestei frumoase pensiuni nu este tocmai tipul de om cu care ai vrea sa iti petreci vacanta. Nu este de dorit sa il ai prin preajma. Chiar daca tot ceea ce vedeti pe site pare foarte frumos si atragator, noi ne-am interesat si nu e tocmai asa. In primul rand casutele... sunt la un pret de 280 de lei/noapte-4 persoane incap, nu ai aragaz, frigider etc. Doar ai un pat, o masuta si respectiv un tv. Pensiunea are restaurant propriu si tot din comentarii am inteles ca acest restaurant este singurul prin zona si nu prea ai de ales. Sunt multe de vorbit despre aceasta pensiune si as prefera sa cautati singuri pe net pentru a va informa cat mai bine. Daca exista cineva care a fost la aceasta pensiune si doreste sa vorbeasca despre, o poate face liber in comentarii.
Si sa revin... Cautarile au fost reluate. Asa ca am luat din nou google-ul la "picior" si am inceput sa cautam printre oferte. Vreau sa va spun ca romanii nu mai sunt cum erau. Acum oamenii se pregatesc/fac rezervari din timp. Sunt oameni ce isi fac rezervari pentru revelion de pe malul marii la 40 de grade in timpul verii. Asa ca, sa nu va mirati cand o sa sunati la pensiuni in Noiembrie si toti or sa va spuna ca nu au locuri libere. Preturile mari raman mereu pe ultimul loc, asa ca daca aveti banii necesari... inca mai aveti posibilitatea unei rezervari. Dupa cateva zile de cautari am gasit o casa in Vatra Dornei cu regim de pensiune. Doi oameni dragalasi (asa par prin telefon) ce au la dispozitie 3 camere. Pensiunea se afla chiar in mijlocul orasului, asa ca o sa ne fie extrem de usor sa ajungem la partia Dealul Negru. Despre Vatra Dornei si minunatele peisaje, imediat in urmatorul post.
Poate ca suna aiurea, dar eu chiar m-am inscris la ScNet. De ce? Poate intr-o zi aceasta firma o sa se dezvolte si atunci cand o sa intri in Real, Cora, Billa etc o sa gasesti la intrare sigla ScNet... si cand sa ai ocazia sa primesti ceva inapoi, nu poti pentru ca toti prietenii sunt inscrisi. Nu strica mai ales fiind gratis!
Ceva mai jos gasiti si o descriere impreuna cu un mesaj de de convingere.
In curand vei primi banii recomandand magazinul din fata blocului.
Da ai auzit bine, primesti bani gratuit spunandu-le prietenilor si familiei
sa cumpere din magazinul din colt, mai exact de la cel cu emblema roz la intrare.
Ocupati pozitia … in scurt timp magazinele cu bulina roz vor aparea si in orasul nostru.
Inscrie-te gratuit recomanda gratuit. Este atat de simplu.
Te crezi buricul pamantului? Ai impresia ca esti stapan pe moartea ta? Ia de vezi filmul asta!
Descrie filmul asta in 3 cuvinte: Stimul pentru simturi! Iti rascoleste organele in tine. Ai impresia, chiar si dupa multe ori de la vizionare ca ceva se poate intampla si cu tine! Mergi sa vezi filmul asta, dar neaparat in 3D!
Cateva poze de la iesirea noastra de Sambata seara:
In aceasta seara, HBO a avut in premiere filmul "Mananca, roaga-te, iubeste!". Un film de exeptie ce iti deschide apetitul pentru calatorie, pentru a gasi frumosul chiar si in cel mai urat loc/lucru. Acest film te face sa visezi la frumosul perfect si la descoperirea imperfectiunii din perfectul absolut. Pur si simplu, te face sa visezi! Iti deschide imaginatia! Astept cu nerabdare sa cumpar/imprumut si cartea si sa o deschid. Cred ca este mult mai interesanta si mult mai profunda. Dar pana in acel mument, m-am bucurat si am trait filmul SI NU IMI PARE RAU ca am vazut filmul inainte sa citesc cartea. Posibil, in carte, sa gasesc si locul din Napoli unde se mananca cea mai buna pizza din Italia/chiar din lume! :) Mi-as dori! Posibil sa gasesc in carte si retete! Nu am citit cartea, nu am rasfoit-o, asa ca orice informatie e absolut necesara! Va doresc tuturor sa urmariti acest film si sa-l "consumati" in liniste alaturi de persoana iubita.
Cum e sa stai singur o saptamana? - Pentru unii poate parea o clipa de eliberare, de iesire din normalul de zi cu zi. Pentru mine, din contra pare ca totul e la fel... vii acasa, mananci ceva gatit sau nu, te uiti la tv, stai la computer sau iesi pe afara. Nu simt nicio clipa ca ma eliberez de ceva sau ca ma simt altfel (mai liber), ma simt chiar constrans. Imi impun sa fac anumite lucruri si trebuie sa le fac, asa cand nu eram singur nu le faceam si nu era nimic. E "naspa" singur... naspa rau...
AIA MICAAAAAA, HAI ACASAAAAAA!!!!!
Ca barbat e tare aiurea sa stai singur, chiar si pentru cateva zile....
Pentru o fata poate parea mai usor, isi gaseste mai repede o ocupatie (face curatenie, mancare, spala, calca etc)...
HAI ACASAAAA!
Dupa ce am revenit de la mare, am mai stat doar o zi pe acasa. In urmatoarea zi ne-am imbarcat la bordul broscutei si am plecat spre tara unde am stat cateva zile sa ne tragem suflu dupa soarele arzator din Neptun. Dupa cum stiti, Vrancea este o regiune de deal/munte, aerul din aceasta zona face foarte bine organismului, mai ales daca munciti intr-un oras mare si/sau lucrati in stres. De cate ori merg la tara imi regasesc linistea din copilarie. Asa ca imi face o deosebita placere sa ajung "acasa" la tara.
Dupa cele cateva zile petrecute la tara, ne-am indreptat spre Bucuresti la parintii mei de data asta. Ne asteptau ca pe painea calda. Nu ne vazusem de ceva vreme, iar mama este o mama mult prea lipicioasa, afectuasa, sa poata rezista fara mine foarte mult timp. Sincer, si mi-e imi era dor de ea, de Mihai. Tin mult la ei, mama face totul pentru mine si sincer si as face totul pentru ea. In momentul de fata nu sunt eu cel mai in masura sa o ajut, dar daca as putea as ajuta cum as putea. Pot spune ca am avut multe conflicte cu ea, suntem caractere diferite.. ea este ceva mai impulsiva decat mine, iar eu mi-am capatat un calm aparte. Leii sunt ceva mai agitati decat racii... asa suntem noi. Asa ca am avut conflicte, de care mie unul imi pare rau...dar ceea ce se intampla, nu poti schimba.Dar sa revin la concediu, promit intr-o zi sa iti scriu mai multe despre relatia mama-fiu/fiu-mama! Poate chiar saptamana asta...
Cum am ajuns la Bucuresti ne-am si apucat de treaba. Mama tocmai si-a renovat casa, urmand ca anul viitorul sa se si ridice cu ceva mai sus si a avut nevoie de putin ajutor. Asa ca am trecut la treaba, am dat cu bait pe gard, am curatat pavelele, am facut cata treaba am putut...
Pentru weekend am pregatit iesirea la munte, traseul a fost urmatorul: Bucuresti-Predeal (oprire la 3brazi- este locul unde noi mancam ori de cate ori iesim la munte pe Val. Prah.)-Busteni-Cazare- a doua zi-Busteni-Babele-Busteni-Sinaia-Manastirea Pestera (doar pana la jumatatea drumului, o asteptam pe Madam Udrea sa faca al-2-lea transfagarasan pana la capat :))) .....) Targoviste-Acasa la Bucuresti, iar urmatoarea zi am plecat spre Galati... ACASA!
Am sa va arat pozele atat de la Babele, care pe mine m-a lasat cu un gust amar, sincer... Sa dai 62 de lei de persoana dus-intors sa vezi niste ruine in paragina este prea mult pentru ceea ce se intampla in tara asta. Sper din toata inima sa nu mai faca si altii greseala noastra, chiar daca stiu sigur ca acolo vor fii mereu cozi :(
Poze si cam atat, cred ca ele vorbesc de la sine...
Am am fost la peste. Sincer!? Eu nu am prins nimic, dar aia mica a prins si sunt fericit. Eu m-am ocupat de poze... ARTISTICE!
Anul acesta nu stiu daca mai ajungem la peste, asa ca o sesiune de poze chiar trebuia sa fac. Balta: Siretul Mort (la iesire din Galati spre Braila, inainte de calea ferata la dreapta-ANL-uri). Pret: zero lei Peste: la undita trage, dar la lanseta risc mare de agatare. Pentru o iesire la aer liber/gratar dar fara muzica (de preferinta) este perfecta. Padurea iti ofera o umbra racoroasa pana aproape de dupa-amiaza.
A doua zi a inceput de dimineata. Ne-am programat sa ne trezim devreme si sa ajungem pe plaja. Aveam un program bine stabilit si trebuia sa il respectam. Asa ca ne-am trezit devreme, am baut repejor cafeaua si am pornit spre plaja. Totul era altceva, nu ne mai prezentam nicaieri "ea este prietena mea/el este prietenul meu". Ziua a fost superba, soarele nu ne-a ocolit si ne-a prajit (la propriu) de tot. Undeva in jurul pranzului am parasit plaja si ne-am indreptat spre camping unde am jucat niste jocuri interesante (aduse de John si Iulia). Restul zilelor au fost cam la fel, dimineata ne trezeam, plecam la plaja, dupa amiaza papam pepene, iar seara mancam in oras. De vizitat, mai putin, dar a fost frumos. Intr-o singura zi am facut exceptie de iesit pe plaja si anume in ziua 3. Nu pentru ca nu ne doream, ci pentru ca toti eram prajiti de tot si ne ustura ingrozitor pilea. Meciul dintre Otelul si Steaua l-am prins la terasa Spring Time. De ce a fost atat de palpitant? Pentru ca cei cu care am mers tineau cu Otelul (deh echipa orasului lor) si eu tineam (nu sunt eu tocmai un microbist) cu Steaua. La masa a fost un show criminal. Dar meciul s-a terminat asa cum trebuia. Steaua nu merita o victorie, chiar daca si-o dorea. Vacanta la mare pentru mine si aia mica este una traditionala, nimic special. Mergem in acelasi loc in fiecare an pentru ca ne place, pentru ca iubim statiunea Neptun. Nu stiu cum este afara, dar momentan nu ne permitem sa iesim. Ne dorim lucrul acesta, dar pana atunci cea mai buna alegere ramane Neptun... NU MAMAIA!!! Ca si preturi informative pentru vara 2011 Camping zodiac: Persoana: 20 de lei Masina: 10 lei Apa calda non-stop Wc incredibil de curate etc etc etc Maine seara revin cu - Jurnal de munte 2011
...Si s-a intamplat sa va promit aseara ca va spun continuarea. Este 12:14, iar maine mergem la peste cu noaptea in cap. Cu toate astea am sa scriu... Dupa ce am luat masa in Costinesti, am hotarat sa mergem inapoi spre casa. Asa cum spuneam, in geanta aveam ceea ce urma sa ma lege pe viata de a mea jumatate. In geanta tineam sentimele, gandurile, zambetele si lacrimile din ultimii 4 ani. In geanta se afla si viitorul, viitorul nu doar al meu, ci al nostru. Juramintele se aflau si ele tot acolo. In capul meu era o ratacire profunda, cum si in ce fel sa fie. Imi doream sa fie ceva unic, frumos, profund, timid, ascuns, dar cu toate astea sa stie toata lumea. Uneori imi vine sa strig, dar sunt prea timid sa o fac. Uneori injur alte persoane, mai ales cand sunt la volan si nu sunt asa timid, dar cand vine vorba de spatiul meu intim sunt extrem de timid. De exemplu, imi pica greu sa ma sarut atunci cand sunt pe strada. Suna copilareste si imatur sa spun asta, dar o spun deschis. Mi-e nu stiu cum sa fac anumite lucruri in public, chiar daca uneori par asa dintr-o bucata. Asa cum am spus, nu am tocmai cel mai frumos comportament vis-a-vis de oamenii care ma supara si chiar daca imi pica greu totusi nu ma ascund sa le spun in fata sau chiar sa mai iau la harta. Dar sa revenim la ceea ce avea sa se intample dupa ce am plecat din Costinesti. Ahhh, dar pana sa plecam din Costinesti, am stabilit cu prietenii ca ei sa mearga cu o masina toti, iar eu sa plec cu aia mica singuri in masina. Cu noi era Oana, care nu dorea in ruptul capului sa ne lase singuri. Pana intr-un moment in care s-a prins. Sa fac o mica paranteza: Oana stia despre ce era vorba; inainte sa plecam la mare, i-am spus tot ce aveam de gand, mai putin modul in care o voi face; nu i-am spus nu pentru ca nu voiam sa ii spun, ci pentru ca nici eu nu stiam. Revenind, am plecat cu aia mica spre Neptun, in gand mi-a venit o idee, poate nu unica, dar frumoasa. M-am gandit ca totul sa se intample pe plaja. Daaaaa, stiu multi au facut asta, DAR NU EU! Iubesc marea, dar si muntele. Dar marea imi ofera libertatea de care am nevoie. Ma simt in LARGUL meu. Valurile imi dau putere si incredere. Sunt o zodie de apa! Marea este largul pe care il vad atunci cand ma simt liber. Posibil intr-o zi o sa va povestesc si legatura mea cu marea si cum a fost prima oara. Am plecat spre Neptun, pe drum imi tremurau tendoanele, parul imi era ridicat atat pe maini cat si pe picioare. Cei aproape 15 km pareau o infinitate. Imi doream sa fie ceva frumos, sa o fac sa vada largul pe care eu il simt atunci cand privesc marea. Ma gandeam cum sa o fac, ce sa zic, cum sa zic. Ajunsi in statiune i-am spus ca mergem pana la magazin sa luam suc si mai apoi i-am spus ca mai bine mergem sa facem si o plimbare si poze daca tot suntem singuri. Asa am ajuns pe plaja, asa am ajuns sa facem poze. Din nou simteam cum tremur si martor mi-e doar cainele ce ne-a insotit de la intrarea pe plaja. Un caine de care eu unul m-am speriat cand am intrat pe plaja. Era mare, alb si latos. Parca era un caine de munte, antrenat pe dealurile cele mai dificile. Aveam impresia ca este impotriva la ce aveam sa fac, pana a dat din coada. Atunci m-am simtit in siguranta. A dat din coada pentru ca aia mica este atat de calda, atat de mult indrageste animalele incat oricat de rau ar putea sa fie un caine tot da din coada atunci cand o vede. Asa ne-am continuat drumul si la un moment dat.... am ales sa facem o poza cu spatele la mare. Am pus aparatul pe o masuta de pe plaja si m-am "prefacut" ca motivul meu era poza. Poza a iesit, dar in timpul asta m-am asezat in genunchi, intr-un singur genunchi precum cavalerii regali, am scos din buzunar scoica... (cu putin timp in urma, in timp ce ne plimbam am mutat cei 4 ani si viitorul din ganta in buzunar) am deschis si am intrebat... VREI SA FII SOTIA MEA!? Ma uitam in ochii ei si ii simteam cum tremura, mai apoi intreg corpul s-a cutremurat. Acel tremur s-a mutat la mine si amandoi am inceput sa tremuram. A fost ceva extrem de CUTREMURATOR... Nu exista cuvinte... Apoi s-a intamplat sa spuna... DA!!! In momentul urmator se auzeau doar valurile cum se sparg de tarm. Simtem doar nisipul la talpile picioarelor. Ma simteam IMPLINIT! In tot acest timp nu am simtit decat ca ma scufund si o iau de la capat si iar ma scufund. Sunt trairi pe care nu vreau sa le mai traiesc. Ajung pentru o singura data in toata viata. Sunt atat de frumoase incat daca ai repeta asta, ai strica totul. Nu suntem un cuplu perfect. As putea spune ca ne certam des si ca avem opinii diferite. Dar cred ca tocmai asta ne implineste, incapatanarea noastra. Suntem un cuplu ce ne completam si sper ca vom avea toata viata puterea sa ne completam. Poate pentru unii aceste lucruri sunt normale pentru ca le-au trait si acum nu mai sunt asa semnificative, dar le-ati trait, EU NU! Asa ca nu ma judecati. Vreau sa cred ca viata nu inseamna doar rau, ci viata mai inseamna si bine si frumos. Da, si a spus DA! A incercat sa faca si o gluma in acest timp... Ti-am spus ca o sa iti spun NU!? A incercat, dar nu a putut. Nu a putut pentru ca simt ca ceea ce ea simtea ea era ca doarea doar sa spuna DA! Un Daaa la unison cu marea! A fost frumos, au fost cateva minute extraordinare. Extrem de frumoase pe care as vrea sa le traiesca toti oamenii DAR O SINGURA DATA IN VIATA!
Cam atat din prima zi de vancata. Maine revin cu a doua zi, intamplarile, povestile despre cerere. Maine va mai spus si despre meciul Otelul - Steaua pe care l-am urmarit la restaurantul Spring Time din Neptun impreuna cu prietenii, despre minunatele mele sarituri in apa, despre mana stanga tinuta cat mai mult la vedere ca toata lumea sa ii vada inelul si multe altele! Este ora 12:48 si deja sunt in 8.06, maine mergem la peste si posibil facem si cateva poze. Poze de logoditi... :)
Si ne-am intors... Azi se implinesc 5 zile de cand am revenit din concediu. Un concediu plin de peripetii, odihna si relaxare. Am coborat la nivelul marii si apoi am urcat la cel mai inalt nivel. Acum ne aflam la etajul 1 si suntem inapoi in apartamentul nostru. Dar avem o gramada de povestit. Am o gramada sa va spun. In seara asta o sa va povestesc doar primele zile din concediu, urmand ca in serile urmatoare sa intru in detaliu si despre celelalte zile.
Prima zi de concediu a fost una de pregatire. A fost mai mult o zi de acomodare si de ganduri spre mare. Am facut curatenie, am lasat casa boboc.
Joi seara (14 noaptea) am plecat spre mare (a doua zi de concediu). Drumul a fost relativ usor, iar dupa doar cateva ore eram pe plaja la Neptun. Am ajuns undeva pe la 4:00 dimineata si doar ce am mai stat putin sa prindem rasaritul. Am mancat ceva prin parcare, eu am avut ceva dureri de masea care m-au chinuit putin pe drum. Din pacate rasaritul nu a vrut sa fie cum l-am prins acum 2 ani. Cand a fost cel mai frumos rasarit pe care l-am prins. Norii nu ne-au dat voie sa vedem din nou soarele cum iese din apa limpede precum cristalul, vanturata de curenti.
Dupa baia traditionala pana la genunchi in apa marii, ne-am retras spre vestitul camping unde mergem an de an. Ne astepta parca pregatit, cu unele schimbari (in bine) la fata. Dupa ce ne-am cazat am mers din nou pe plaja si ne-am balacit pana aproape de mijlocul zilei.
In prima zi am jucat pentru prima oara fotbal pe plaja. A fost senzational! A fost cele mai lungi momente din tot sejurul asta. Meciul a durat 5 minute, dar parca a tinut o viata. Nisipul incins, cele aproape 100 de kg ale mele m-au facut sa ma simt extrem de obosit. Dar a fost frumos!
Dupa-amiaza am cautat un loc de umbra in tot camping-ul unde sa ne intindem putin, nu am gasit. A fost extrem de cald, iar oboseala isi spunea cuvantul (eram nedormit deja de peste 30 de ore). Intr-un final am adormit la John in masina (un prieten care a fost cu noi) pe aer conditionat cu motorul pornit. Nu am reusit sa dorm foarte mult, dare cele cateva minute/zeci de minute au insemnat enorm. Seara am mers in Costinesti cu gandul ca vom ajunge la terasa unde putem pune mana pe microfoane si putem canta cateva melodii. Din pacate terasa nu mai exista, s-a inchis. Am batut peste 20 de km degeaba. Asa ca am mers prin statiune si ne-am pierdut vremea pe la tarabe si apoi ne-am intins la o masa. In geanta eu ascundeam ceva, ceva ce o sa aflati mai tarziu! Emotiile ma invadau, gandul imi era doar acolo. Am ales sa mananc o shaorma, in timp ce aia mica si Oana au papat pizza. Shaorma a intrat greu pentru ca eu nu stiam cum sa fac sa imi iau gandul sau sa aplic gandurile. Despre ce este vorba? Este deja 12:54 iar maine ma duc la munci. O sa intru maine in detaliu... nu vreau acum sa scriu ceva ce trebuie spus cu lux de amanunte! Cert este ca S-A INTAMPLAT!!!!
Editura: Cartea romaneasca Anul publicarii: 1997 Nr. volume: 1 Nr. pagini: 238 Limba: Romana
Dincolo de Groenlanda, este cartea aleasa de aia mica pentru vara aceasta. Este o carte pe care eu am citit-o acum ceva timp si este extrem de frumoasa si de palpitanta. O carte ce duce fictiunea la granitele extraordinarului. Am citit aceasta carte la repezeala si rar pentru ca niciodata nu aveam timp, nu avem timpul necesar sa patrund in lume lui Eugen Serbanescu. Asa ca vara asta, la un Cocktail rece pe plaja, cu o palarie mare pe cap, aceasta carte o sa ii incante sufletul Mihaelei. Sper sa ii placa si sa guste aceasta carte asa cum trebuie.
Eu o sa intru intr-0 lume ruseasca. O sa imi dedic berea pe scrieri rusesti cu nume rusesti. Ma las dus de Turgheniev in lumea lui. Spre deosebire de aia mica, mie imi plac numele rusesti. Sunt extrem de sonore si impunatoare. Au un caracter aparte precum muzica italieneasca, precum dansurile de la Rio. Asa ca vara asta am sa ma asez si eu confortabil pe prosop (dupa o baie in mare) si am sa imi las imaginatia patrunsa.
Romanul lui Turgheniev, in afara de frumusetea artistica, e remarcabil si prin faptul ca iti pune mintea la contributie, iti da de gandit, desi prin continutul sau nu rezolva nici o problema, ba chiar pune in lumina nu atat fenomenele daunatoare (distructive), cat atitudinea autorului fata de aceste fenomene. Iti da de gandit deoarece de la inceput pana la sfarsit e patruns de o sinceritate absoluta, emotionanta. Tot ce e scris in ultimul roman al lui Turgheniev a fost trait in cele mai mici amanunte; acest sentiment nu-si gaseste expresia in abaterile lirice, ci iese la iveala fara voia, fara cea mai mica intentie a autorului si anima povestirea obiectiva. Nici autorul nu-si da bine seama de sentimentele sale, nu le critica. Aceasta circumstanta ne ofera posibilitatea de a vedea aceste sentimente nemijlocit, in sinceritatea lor. Noi vedem ceea ce se intrezareste, si nu ceea ce vrea sa ne arate sau sa ne demonstreze autorul. D. I. Pisarev
Va recomand tuturor sa iesiti pentru ca weekend-ul acesta si saptamana viitoare se anunta caniculare!!!
De azi intru in concediu mult asteptat. Acasa sunt asteptat cu drag de cele doua fete ale mele (aia mica + cumnatica mea). Incepem usor, usor sa asezam catrafusele pentru mare. Oana (cumnatica mea) este in focuri ca si mine de mai bine de o saptamana. Asteptam marea de anul trecut cand am reusit sa stam doar 2 zile datorita faptului ca pe vremea aia nu aveam inca dreptul la concediu. Am stat doar 2 zile, de sambata dimineata pana duminica seara. Anul acesta o sa stam 6 zile, 6 zile de plaja, plimbari si NEAPARAT BAIE IN MARE!
Multi detesta Marea Neagra, nici eu nu sunt impacat cu multe din ceea ce se intampla pe litoralul mioritic, dar mai bun nu se poate. Nu se poate datorita mentalitatilor. Avem o mentalitate gresita, judecam Comunismul dar vina nu sta acolo. Nu doresc sa intru acum in polemici cu nimeni, dar mai bine ca in acele vremuri nu a fost niciodata in Romania (justificat vorbind!). Cea mai mare crestere economica a Romaniei a fost in perioada comunista si anume '68-'80. Ceea ce s-a intamplat dupa '80, ramane de discutat cand probabil voi sta intr-o zi sa impartasesc intreaga istorie aici pe blog. Avem o Mare, avem Munte, avem de toate. Trebuie sa ne bucuram de aceste lucruri si sa nu mai judecam. O sa fie si bine!
Pana una alta, va doresc tuturor un concediu placut, plin de soare si nisim!
O sa va vorbesc despre aceasta carte. Up: Am revenit cu o explicatie referitoare la postul meu. Azi, in timp ce munceam navigam si pe internet in cautarea unei carti interesante. Asa am dat peste aceasta carte fabuloasa (din descriere). Zilele astea incerc sa pun mana pe ea (costa circa 10 lei) si am sa revin cu cateva detalii, sper eu incitante. Pana atunci va las cu ochii pe descrierea facuta de libraria online.
Luis Landero e un scriitor important pentru spanioli şi foarte interesant pentru oricine: genul inteligent şi surprinzător, cu observaţii seducătoare, cu inovaţii într-ale sensibilităţii, cu o scriitură fină, vrăjită şi Aşa stau lucrurile şi în Portretul unui bărbat imatur, unde e vorba de confesiunea unui om tăcut, ajuns în spital, la şaizeci şi ceva de ani. Nu e un om sfîrşit, nu e un om norocos, nu e nici un om fără însuşiri – e doar un nehotărît, cu puseuri de măreţie sau de slăbiciune, paşnic încercat de iluzii, de tentaţia micilor jocuri de putere sau de avînturi ale afectivităţii. A fost portar la un hotel şi gazetar la o foaie de cartier, apoi a ajuns să ţină o papetărie, unde puteai găsi şi ceva cărţi sau reviste, inclusiv porno. Îi plăceau sporovăiala de la barul Maracaná şi bătrînii care se strîngeau în jurul vechilor prăvălii, nu-i plăceau „pungăşiile limbajului abstract“ şi „proxeneţii dicţionarului“ (cei „pentru care nu există frază unde să nu se lase cîteva cuvinte drept bacşiş“). Îl făceau să plîngă valsurile vieneze de 1 ianuarie, crimele ETA şi finalul lui Pretty Woman. Era un ateu nepracticant şi, uneori, se lăsa ademenit de jocuri absurde (de pildă, odată, sărise peste o bătrînă gîrbovită de pe stradă, ca peste un cal de gimnastică). Altminteri însă, mărturisirile lui sînt o suită de panseuri, portrete şi anecdote prin care banalitatea devine pur şi simplu miraculoasă.
De ce ar fi imatur un astfel de om? O jumătate de explicaţie o dă chiar el: „Viaţa suportă totul... Viaţa suportă pînă şi imposibilul. Şi atunci, cum să înveţi vreodată meseria de a trăi?“ Nu judecaţi! Fiţi maturi! Savuraţi!
*Nu este permisa reproducerea textelor de pe acest site fara consimțamatul prealabil al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
*Postarile de pe acest blog sunt cu caracter subiectiv si reprezinta strict gandirea autorului.
Intreaga saptamana a fost incarcata, inca de luni am inceput cu curatenia prin casa. Imediat ce am venit de la munca m-am apucat, impreuna cu aia mica, de spalat geamurile si de bagat perdelele la masina. Prima zi a fost una de cosmar, sa te urci pe fel si fel de lucruri la frica pe care o am eu de inaltime, chiar e un cosmar. Marti am inceput cu dormitor si am terminat cu bucataria: spalat, aspirat, sters praful, dat si pus una ala, sters faianta...o sumedenie de lucruri. De miercuri a fost mai ok pentru ca am inceput la ornat bradul, dar a fost si cea mai grea treaba. Iti trebuie atentie distributiva!Joi am continuat cu cozonacii, aia mica spune ca anul asta a fost un esec, eu nu spun asta. Mie imi plac! Ea crede ca eu mananc orice si ca nu conteaza daca au sau nu aspect. Ba da! Conteaza si aspectul, dar ceea ce face ea, mereu e bun :) Oricum e cea mai tare bucutareasa! Daca ar cunoaste-o Jamie Oliver, i-ar face o oferta de colaborare! Vineri, adica azi, m-am odihnit la greu. De cum am ajuns acasa, m-am pus in pat si am sforait pana mai acum o ora. Saptamana asta a fost ingrozitoare, a fost apocaliptica, DAR vine Craciunul! Abia astept sa vina! Abia astept sa vina Mos Cracila :D Cam asta a fost saptamana de dinainte de Craciun! Dar aceasta saptamana se incheie intr-o maniera frumoasa. Vin parintii mei pe la noi! Este primul Craciun cand il facem cu ei si primul Craciun cand nu il facem la tara, la gura sobei.
