luni, august 22, 2011

Manastirea Sinaia



Din curtea interioara.

Din interior

Pur si simplu te cucereste


Manastirea veche.


Despre...


Traiasca REGELE!!!


joi, august 18, 2011

Home alone

Cum e sa stai singur o saptamana? - Pentru unii poate parea o clipa de eliberare, de iesire din normalul de zi cu zi. Pentru mine, din contra pare ca totul e la fel... vii acasa, mananci ceva gatit sau nu, te uiti la tv, stai la computer sau iesi pe afara. Nu simt nicio clipa ca ma eliberez de ceva sau ca ma simt altfel (mai liber), ma simt chiar constrans. Imi impun sa fac anumite lucruri si trebuie sa le fac, asa cand nu eram singur nu le faceam si nu era nimic. E "naspa" singur... naspa rau...
AIA MICAAAAAA, HAI ACASAAAAAA!!!!!
Ca barbat e tare aiurea sa stai singur, chiar si pentru cateva zile....
Pentru o fata poate parea mai usor, isi gaseste mai repede o ocupatie (face curatenie, mancare, spala, calca etc)...
HAI ACASAAAA!


luni, august 15, 2011

Un foarte frumos apus


Locul: Comuna Vanatori-Focsani.

miercuri, august 10, 2011

Jurnal de concediu 3

Dupa ce am revenit de la mare, am mai stat doar o zi pe acasa. In urmatoarea zi ne-am imbarcat la bordul broscutei si am plecat spre tara unde am stat cateva zile sa ne tragem suflu dupa soarele arzator din Neptun. Dupa cum stiti, Vrancea este o regiune de deal/munte, aerul din aceasta zona face foarte bine organismului, mai ales daca munciti intr-un oras mare si/sau lucrati in stres. De cate ori merg la tara imi regasesc linistea din copilarie. Asa ca imi face o deosebita placere sa ajung "acasa" la tara.
Dupa cele cateva zile petrecute la tara, ne-am indreptat spre Bucuresti la parintii mei de data asta. Ne asteptau ca pe painea calda. Nu ne vazusem de ceva vreme, iar mama este o mama mult prea lipicioasa, afectuasa, sa poata rezista fara mine foarte mult timp. Sincer, si mi-e imi era dor de ea, de Mihai. Tin mult la ei, mama face totul pentru mine si sincer si as face totul pentru ea. In momentul de fata nu sunt eu cel mai in masura sa o ajut, dar daca as putea as ajuta cum as putea. Pot spune ca am avut multe conflicte cu ea, suntem caractere diferite.. ea este ceva mai impulsiva decat mine, iar eu mi-am capatat un calm aparte. Leii sunt ceva mai agitati decat racii... asa suntem noi. Asa ca am avut conflicte, de care mie unul imi pare rau...dar ceea ce se intampla, nu poti schimba.Dar sa revin la concediu, promit intr-o zi sa iti scriu mai multe despre relatia mama-fiu/fiu-mama! Poate chiar saptamana asta...
Cum am ajuns la Bucuresti ne-am si apucat de treaba. Mama tocmai si-a renovat casa, urmand ca anul viitorul sa se si ridice cu ceva mai sus si a avut nevoie de putin ajutor. Asa ca am trecut la treaba, am dat cu bait pe gard, am curatat pavelele, am facut cata treaba am putut...
Pentru weekend am pregatit iesirea la munte, traseul a fost urmatorul: Bucuresti-Predeal (oprire la 3brazi- este locul unde noi mancam ori de cate ori iesim la munte pe Val. Prah.)-Busteni-Cazare- a doua zi-Busteni-Babele-Busteni-Sinaia-Manastirea Pestera (doar pana la jumatatea drumului, o asteptam pe Madam Udrea sa faca al-2-lea transfagarasan pana la capat :))) .....) Targoviste-Acasa la Bucuresti, iar urmatoarea zi am plecat spre Galati... ACASA!
Am sa va arat pozele atat de la Babele, care pe mine m-a lasat cu un gust amar, sincer... Sa dai 62 de lei de persoana dus-intors sa vezi niste ruine in paragina este prea mult pentru ceea ce se intampla in tara asta. Sper din toata inima sa nu mai faca si altii greseala noastra, chiar daca stiu sigur ca acolo vor fii mereu cozi :(
Poze si cam atat, cred ca ele vorbesc de la sine...

duminică, august 07, 2011

La peste pe 2011

Am am fost la peste. Sincer!? Eu nu am prins nimic, dar aia mica a prins si sunt fericit. Eu m-am ocupat de poze... ARTISTICE!


Anul acesta nu stiu daca mai ajungem la peste, asa ca o sesiune de poze chiar trebuia sa fac.
Balta: Siretul Mort (la iesire din Galati spre Braila, inainte de calea ferata la dreapta-ANL-uri).
Pret: zero lei
Peste: la undita trage, dar la lanseta risc mare de agatare. Pentru o iesire la aer liber/gratar dar fara muzica (de preferinta) este perfecta. Padurea iti ofera o umbra racoroasa pana aproape de dupa-amiaza.

sâmbătă, august 06, 2011

Continuare - Jurnal de concediu


A doua zi a inceput de dimineata. Ne-am programat sa ne trezim devreme si sa ajungem pe plaja. Aveam un program bine stabilit si trebuia sa il respectam. Asa ca ne-am trezit devreme, am baut repejor cafeaua si am pornit spre plaja. Totul era altceva, nu ne mai prezentam nicaieri "ea este prietena mea/el este prietenul meu". Ziua a fost superba, soarele nu ne-a ocolit si ne-a prajit (la propriu) de tot.
Undeva in jurul pranzului am parasit plaja si ne-am indreptat spre camping unde am jucat niste jocuri interesante (aduse de John si Iulia). Restul zilelor au fost cam la fel, dimineata ne trezeam, plecam la plaja, dupa amiaza papam pepene, iar seara mancam in oras. De vizitat, mai putin, dar a fost frumos. Intr-o singura zi am facut exceptie de iesit pe plaja si anume in ziua 3. Nu pentru ca nu ne doream, ci pentru ca toti eram prajiti de tot si ne ustura ingrozitor pilea.
Meciul dintre Otelul si Steaua l-am prins la terasa Spring Time. De ce a fost atat de palpitant? Pentru ca cei cu care am mers tineau cu Otelul (deh echipa orasului lor) si eu tineam (nu sunt eu tocmai un microbist) cu Steaua. La masa a fost un show criminal. Dar meciul s-a terminat asa cum trebuia. Steaua nu merita o victorie, chiar daca si-o dorea.
Vacanta la mare pentru mine si aia mica este una traditionala, nimic special. Mergem in acelasi loc in fiecare an pentru ca ne place, pentru ca iubim statiunea Neptun. Nu stiu cum este afara, dar momentan nu ne permitem sa iesim. Ne dorim lucrul acesta, dar pana atunci cea mai buna alegere ramane Neptun... NU MAMAIA!!!
Ca si preturi informative pentru vara 2011 Camping zodiac:
Persoana: 20 de lei
Masina: 10 lei
Apa calda non-stop
Wc incredibil de curate
etc etc etc
Maine seara revin cu - Jurnal de munte 2011

Inapoi de pe luna 2 - jurnal de concediu


...Si s-a intamplat sa va promit aseara ca va spun continuarea. Este 12:14, iar maine mergem la peste cu noaptea in cap. Cu toate astea am sa scriu...
Dupa ce am luat masa in Costinesti, am hotarat sa mergem inapoi spre casa. Asa cum spuneam, in geanta aveam ceea ce urma sa ma lege pe viata de a mea jumatate. In geanta tineam sentimele, gandurile, zambetele si lacrimile din ultimii 4 ani. In geanta se afla si viitorul, viitorul nu doar al meu, ci al nostru. Juramintele se aflau si ele tot acolo. In capul meu era o ratacire profunda, cum si in ce fel sa fie. Imi doream sa fie ceva unic, frumos, profund, timid, ascuns, dar cu toate astea sa stie toata lumea. Uneori imi vine sa strig, dar sunt prea timid sa o fac. Uneori injur alte persoane, mai ales cand sunt la volan si nu sunt asa timid, dar cand vine vorba de spatiul meu intim sunt extrem de timid. De exemplu, imi pica greu sa ma sarut atunci cand sunt pe strada. Suna copilareste si imatur sa spun asta, dar o spun deschis. Mi-e nu stiu cum sa fac anumite lucruri in public, chiar daca uneori par asa dintr-o bucata. Asa cum am spus, nu am tocmai cel mai frumos comportament vis-a-vis de oamenii care ma supara si chiar daca imi pica greu totusi nu ma ascund sa le spun in fata sau chiar sa mai iau la harta. Dar sa revenim la ceea ce avea sa se intample dupa ce am plecat din Costinesti. Ahhh, dar pana sa plecam din Costinesti, am stabilit cu prietenii ca ei sa mearga cu o masina toti, iar eu sa plec cu aia mica singuri in masina. Cu noi era Oana, care nu dorea in ruptul capului sa ne lase singuri. Pana intr-un moment in care s-a prins. Sa fac o mica paranteza: Oana stia despre ce era vorba; inainte sa plecam la mare, i-am spus tot ce aveam de gand, mai putin modul in care o voi face; nu i-am spus nu pentru ca nu voiam sa ii spun, ci pentru ca nici eu nu stiam. Revenind, am plecat cu aia mica spre Neptun, in gand mi-a venit o idee, poate nu unica, dar frumoasa. M-am gandit ca totul sa se intample pe plaja. Daaaaa, stiu multi au facut asta, DAR NU EU! Iubesc marea, dar si muntele. Dar marea imi ofera libertatea de care am nevoie. Ma simt in LARGUL meu. Valurile imi dau putere si incredere. Sunt o zodie de apa! Marea este largul pe care il vad atunci cand ma simt liber. Posibil intr-o zi o sa va povestesc si legatura mea cu marea si cum a fost prima oara.
Am plecat spre Neptun, pe drum imi tremurau tendoanele, parul imi era ridicat atat pe maini cat si pe picioare. Cei aproape 15 km pareau o infinitate. Imi doream sa fie ceva frumos, sa o fac sa vada largul pe care eu il simt atunci cand privesc marea. Ma gandeam cum sa o fac, ce sa zic, cum sa zic. Ajunsi in statiune i-am spus ca mergem pana la magazin sa luam suc si mai apoi i-am spus ca mai bine mergem sa facem si o plimbare si poze daca tot suntem singuri. Asa am ajuns pe plaja, asa am ajuns sa facem poze. Din nou simteam cum tremur si martor mi-e doar cainele ce ne-a insotit de la intrarea pe plaja. Un caine de care eu unul m-am speriat cand am intrat pe plaja. Era mare, alb si latos. Parca era un caine de munte, antrenat pe dealurile cele mai dificile. Aveam impresia ca este impotriva la ce aveam sa fac, pana a dat din coada. Atunci m-am simtit in siguranta. A dat din coada pentru ca aia mica este atat de calda, atat de mult indrageste animalele incat oricat de rau ar putea sa fie un caine tot da din coada atunci cand o vede. Asa ne-am continuat drumul si la un moment dat.... am ales sa facem o poza cu spatele la mare. Am pus aparatul pe o masuta de pe plaja si m-am "prefacut" ca motivul meu era poza. Poza a iesit, dar in timpul asta m-am asezat in genunchi, intr-un singur genunchi precum cavalerii regali, am scos din buzunar scoica... (cu putin timp in urma, in timp ce ne plimbam am mutat cei 4 ani si viitorul din ganta in buzunar) am deschis si am intrebat...
VREI SA FII SOTIA MEA!?
Ma uitam in ochii ei si ii simteam cum tremura, mai apoi intreg corpul s-a cutremurat. Acel tremur s-a mutat la mine si amandoi am inceput sa tremuram. A fost ceva extrem de CUTREMURATOR... Nu exista cuvinte... Apoi s-a intamplat sa spuna...
DA!!!
In momentul urmator se auzeau doar valurile cum se sparg de tarm. Simtem doar nisipul la talpile picioarelor. Ma simteam IMPLINIT!
In tot acest timp nu am simtit decat ca ma scufund si o iau de la capat si iar ma scufund. Sunt trairi pe care nu vreau sa le mai traiesc. Ajung pentru o singura data in toata viata. Sunt atat de frumoase incat daca ai repeta asta, ai strica totul.
Nu suntem un cuplu perfect. As putea spune ca ne certam des si ca avem opinii diferite. Dar cred ca tocmai asta ne implineste, incapatanarea noastra. Suntem un cuplu ce ne completam si sper ca vom avea toata viata puterea sa ne completam. Poate pentru unii aceste lucruri sunt normale pentru ca le-au trait si acum nu mai sunt asa semnificative, dar le-ati trait, EU NU! Asa ca nu ma judecati. Vreau sa cred ca viata nu inseamna doar rau, ci viata mai inseamna si bine si frumos.
Da, si a spus DA! A incercat sa faca si o gluma in acest timp... Ti-am spus ca o sa iti spun NU!? A incercat, dar nu a putut. Nu a putut pentru ca simt ca ceea ce ea simtea ea era ca doarea doar sa spuna DA! Un Daaa la unison cu marea! A fost frumos, au fost cateva minute extraordinare. Extrem de frumoase pe care as vrea sa le traiesca toti oamenii DAR O SINGURA DATA IN VIATA!



Cam atat din prima zi de vancata. Maine revin cu a doua zi, intamplarile, povestile despre cerere. Maine va mai spus si despre meciul Otelul - Steaua pe care l-am urmarit la restaurantul Spring Time din Neptun impreuna cu prietenii, despre minunatele mele sarituri in apa, despre mana stanga tinuta cat mai mult la vedere ca toata lumea sa ii vada inelul si multe altele!
Este ora 12:48 si deja sunt in 8.06, maine mergem la peste si posibil facem si cateva poze. Poze de logoditi... :)

vineri, august 05, 2011

Inapoi de pe luna

Si ne-am intors...
Azi se implinesc 5 zile de cand am revenit din concediu. Un concediu plin de peripetii, odihna si relaxare. Am coborat la nivelul marii si apoi am urcat la cel mai inalt nivel. Acum ne aflam la etajul 1 si suntem inapoi in apartamentul nostru. Dar avem o gramada de povestit. Am o gramada sa va spun.
In seara asta o sa va povestesc doar primele zile din concediu, urmand ca in serile urmatoare sa intru in detaliu si despre celelalte zile.

Prima zi de concediu a fost una de pregatire. A fost mai mult o zi de acomodare si de ganduri spre mare. Am facut curatenie, am lasat casa boboc.
Joi seara (14 noaptea) am plecat spre mare (a doua zi de concediu). Drumul a fost relativ usor, iar dupa doar cateva ore eram pe plaja la Neptun. Am ajuns undeva pe la 4:00 dimineata si doar ce am mai stat putin sa prindem rasaritul. Am mancat ceva prin parcare, eu am avut ceva dureri de masea care m-au chinuit putin pe drum. Din pacate rasaritul nu a vrut sa fie cum l-am prins acum 2 ani. Cand a fost cel mai frumos rasarit pe care l-am prins. Norii nu ne-au dat voie sa vedem din nou soarele cum iese din apa limpede precum cristalul, vanturata de curenti.
Dupa baia traditionala pana la genunchi in apa marii, ne-am retras spre vestitul camping unde mergem an de an. Ne astepta parca pregatit, cu unele schimbari (in bine) la fata. Dupa ce ne-am cazat am mers din nou pe plaja si ne-am balacit pana aproape de mijlocul zilei.

In prima zi am jucat pentru prima oara fotbal pe plaja. A fost senzational! A fost cele mai lungi momente din tot sejurul asta. Meciul a durat 5 minute, dar parca a tinut o viata. Nisipul incins, cele aproape 100 de kg ale mele m-au facut sa ma simt extrem de obosit. Dar a fost frumos!

Dupa-amiaza am cautat un loc de umbra in tot camping-ul unde sa ne intindem putin, nu am gasit. A fost extrem de cald, iar oboseala isi spunea cuvantul (eram nedormit deja de peste 30 de ore). Intr-un final am adormit la John in masina (un prieten care a fost cu noi) pe aer conditionat cu motorul pornit. Nu am reusit sa dorm foarte mult, dare cele cateva minute/zeci de minute au insemnat enorm. Seara am mers in Costinesti cu gandul ca vom ajunge la terasa unde putem pune mana pe microfoane si putem canta cateva melodii. Din pacate terasa nu mai exista, s-a inchis. Am batut peste 20 de km degeaba. Asa ca am mers prin statiune si ne-am pierdut vremea pe la tarabe si apoi ne-am intins la o masa. In geanta eu ascundeam ceva, ceva ce o sa aflati mai tarziu! Emotiile ma invadau, gandul imi era doar acolo. Am ales sa mananc o shaorma, in timp ce aia mica si Oana au papat pizza. Shaorma a intrat greu pentru ca eu nu stiam cum sa fac sa imi iau gandul sau sa aplic gandurile. Despre ce este vorba? Este deja 12:54 iar maine ma duc la munci. O sa intru maine in detaliu... nu vreau acum sa scriu ceva ce trebuie spus cu lux de amanunte! Cert este ca S-A INTAMPLAT!!!!