Up:
Am revenit cu o explicatie referitoare la postul meu. Azi, in timp ce munceam navigam si pe internet in cautarea unei carti interesante. Asa am dat peste aceasta carte fabuloasa (din descriere). Zilele astea incerc sa pun mana pe ea (costa circa 10 lei) si am sa revin cu cateva detalii, sper eu incitante. Pana atunci va las cu ochii pe descrierea facuta de libraria online.
Luis Landero e un scriitor important pentru spanioli şi foarte interesant pentru oricine: genul inteligent şi surprinzător, cu observaţii seducătoare, cu inovaţii într-ale sensibilităţii, cu o scriitură fină, vrăjită şi Aşa stau lucrurile şi în Portretul unui bărbat imatur, unde e vorba de confesiunea unui om tăcut, ajuns în spital, la şaizeci şi ceva de ani. Nu e un om sfîrşit, nu e un om norocos, nu e nici un om fără însuşiri – e doar un nehotărît, cu puseuri de măreţie sau de slăbiciune, paşnic încercat de iluzii, de tentaţia micilor jocuri de putere sau de avînturi ale afectivităţii. A fost portar la un hotel şi gazetar la o foaie de cartier, apoi a ajuns să ţină o papetărie, unde puteai găsi şi ceva cărţi sau reviste, inclusiv porno. Îi plăceau sporovăiala de la barul Maracaná şi bătrînii care se strîngeau în jurul vechilor prăvălii, nu-i plăceau „pungăşiile limbajului abstract“ şi „proxeneţii dicţionarului“ (cei „pentru care nu există frază unde să nu se lase cîteva cuvinte drept bacşiş“). Îl făceau să plîngă valsurile vieneze de 1 ianuarie, crimele ETA şi finalul lui Pretty Woman. Era un ateu nepracticant şi, uneori, se lăsa ademenit de jocuri absurde (de pildă, odată, sărise peste o bătrînă gîrbovită de pe stradă, ca peste un cal de gimnastică). Altminteri însă, mărturisirile lui sînt o suită de panseuri, portrete şi anecdote prin care banalitatea devine pur şi simplu miraculoasă.De ce ar fi imatur un astfel de om? O jumătate de explicaţie o dă chiar el: „Viaţa suportă totul... Viaţa suportă pînă şi imposibilul. Şi atunci, cum să înveţi vreodată meseria de a trăi?“ Nu judecaţi! Fiţi maturi! Savuraţi!
