After Black Friday

Salutare tuturor!
Black Friday si ce a insemnat pentru mine ziua asta. In primul rand vreau sa va spun ca nu am dormit toata noaptea. Am sperat ca magazinele se vor deschide undeva la 4 dimineata si astfel pot avea ocazia sa prind ceva la reducere. Ei bine nu s-a intamplat asa si am stat toata noaptea fix degeaba. Poate va intrebati de ce am ales aceasta zi si de ce cred in aceasta zi de reducere...!? Anul trecut am prins la oferta televizorul ce il am si astazi. Fix in vara mi-am vazut tv-ul expus in cora si era la pretul de 1500 lei, eu l-am luat la 1000 de lei. Zic eu ca este o diferenta considerabila chiar si pentru cei mai instariti. Tv-ul pe care il am si acum are un pret peste 1200 lei. Este un televizor ce imi acopera mie toate nevoile, citeste avi, mkv, citeste subtitrarea si se vede MAREE, prinde hd fara aparatura in plus, se vede foarte bine si mai are si alte lucruri frumoase. Am crezut ca si anul aceasta o sa fie la fel, o sa ma trezesc la 5 dimineata si am sa prind o oferta asemanatoare la un laptop si inca un tv pentru nasu. Ei bine nu a fost asa, cei de la emag si flanco si-au batut pur si simplu joc de clientii lor. Emag a deschis abia la 8 dimineata, iar flanco la 14. Foarte urat din partea lor!!!
Cu toate astea am facut si cumparaturi si pot spune ca sunt multumit:
- TV LED Samsung la 1000 lei (Flanco) Pentru Nasu'!
- Laptop Acer 1700 lei (Domo)
- GPS Serioux 99 lei (Flanco)
Ofertele, anul acesta, nu au fost chiar cele mai bune, dar cu toate astea cumparaturi s-au facut!
Ma bucur ca am putut prinde si eu ceva la reducere!!! :)
Cam asta a fost cu black friday editia de anul acesta!
Voi ce v-ati cumparat?

Zi de Luni

Brasov 12.Nov.2012 - La masa inainte sa intram la control

Brasov 12.Nov.2012 - Abia ajunsi in Brasov, imi era foame rau

Ieri am fost la Brasov, am fost cu aia mica la control. Cu aceasta ocazie doresc sa inchid si aceasta poveste despre problemele pe care le-am avut. Spre fericirea noastra aceasta poveste s-a incheiat intr-un mod absolut pozitiv.
 Totul este absolul frumos, povestea noastra trista s-a incheiat. Acum ne este bine (va spuneam asta si ieri) si pot spune ca am scapat de probleme.
Vreau sa va multumesc tuturor pentru toate cuvintele frumoase, pentru toata sustinerea acordata. Va multumesc, va multumim din inima! V-am multumit si in viata de zi cu zi, va multumesc si aici!
Multumesc Bialog pentru tot efortul depus, pentru cuvintele frumoase, pentru sustinere, pentru TOT!
Multumesc Adi si Ana Zaharia pentru tot!
Multumesc familiei mele ca mi-a fost alaturi, in special mama mea pentru ca ne-a ajutat mult la ultima interventie cand aveam mare nevoie de ea.
Multumesc mamei lu' aia mica ca a fost zi de zi langa noi si ca a facut tot posibilul ca visul nostru sa se indeplineasca. Multumim tuturor pentru tot!
Multumim familiei, prietenilor pentru tot sprijinul acordat! Va multumim din inima si speram pe cat posibil sa ne revansam si sa incercam sa va multumim asa cum putem noi mai bine!
Nu a fost deloc usor sa strangem o suma atat de mare, nu a fost deloc usor sa ne stresam si mai ales sa suportam atatea. A fost foarte greu! Acum totul a trecut si nu dorim decat sa uitam si sa mergem mai departe in viata. Ne dorim multe lucruri, suntem tineri si speram la multe.
Au fost multe cuvinte urate aruncate la adresa noastra si cu aceasta ocazie doresc sa le multumesc si acelor persoane pentru ca ne-au intarit si mai tare convingerile ca trebuie sa mergem mai departe. Va multumim din inima si tot ceea ce voi ne-ati spus, noi doar le-am considerat lucruri constructive! Va multumim!
Ieri, la control am fost intampinat de dl Doctor pe care toti trebuie sa il cunoasteti! Este vorba de dl Dr. Andor Balint-Ciugudean din cadrul spitalului particular Brasov Clinicco. Nu stiu daca este bine sau nu sa ii spun numele aici, dar cum sunt dese cautarile pe blog-ul meu ce fac referire la doctori, spitalul unde s-a operat aia mica, trebuia sa scriu aici cine este si ce om frumos este acest medic. Defapt toti oamenii din cadrul spitalului Clinicco - Brasov  sunt niste frumosi, SUNT OAMENI!
Posibil sa existe si pareri in genul acesta: "da, dar te-a costat!"Si intr-un spital de stat te costa si nu esti tratat deloc asa cum trebuie! Eu zic ca nu este mare diferenta asa ca eu as alege nu odata, ci de 10.000 de ori aceasta alegere deja facuta. Acest spital, acest doctor, acesti oameni ne-au oferit singura speranta din TARA. Ne-a oferit speranta ca aia mica sa mearga din nou!  SI este bine! Doresc sa le multumesc pentru tot ce au facut, pentru tot efortul depus! Le multumesc si ma rog in fiecare moment pentru fericirea lor, pentru sanatatea lor! Este un spital minune si il recomand tuturor. Chiar ieri am fost sunat de cineva si m-a intrebat unde se poate face bine cu piciorul, in secunda doi i-am recomandat acest spital. Nu este ieftin sa te tratezi corespunzator, dar sanatatea nu are pret, iar fericirea este scumpa... chiar daca unii o primesc gratuit si nu stiu ce sa faca cu ea. Noi acum suntem fericiti multumita acestor oameni ce au facut ceva in tara asta! Deci se poate! 
Nu vreau sa considerati ca fac reclama acestui spital sau acestui doctor, nu am niciun interes si lucrul acesta il stiti bine. Vreau doar sa stiti toti ca si in Romania se poate! 
In cazul in care ajungeti pe acest blog in cautarea acestui spital, imi puteti adresa intrebari fie aici, fie pe e-mail la contact! Am sa incerc sa va raspund cat pot eu de sincer!
Asa cum va spuneam si la inceput, doresc ca aceasta poveste sa se incheie aici. Si speram, ne rugam la Dumnezeu sa fim bine si sa ne vedem de viata noastra!
Multumim Doamne Dumnezeule pentru tot ajutorul acordat!

Din nou online!

Am lipsit cam mult de pe blog. Multi prieteni mi-au spus sa revin, sa incep din nou sa scriu.
Timpul mi-a permis sa scriu, nu am argumente sa spun de ce am ales sa nu mai scriu. Pur si simplu nu am avut starea necesara.
Am multe sa va povestesc!
In primul rand vrea sa va spun totul in legatura cu aia mica. Cred ca acest aspect conteaza cel mai mult.
Vreau sa va spun ca totul e bine acum, ca ea este bine si ca deja a inceput sa nu mai utilizeze carjele. Le foloseste foarte rar, doar atunci cand este necesar sa mearga mai mult. Speram ca pana la sfarsitul anului (atunci cand vremea ii permite) sa le lase de tot. Merge foarte bine si se simte remarcabil de bine. Ma bucur tare pentru ea, pentru noi. Ma bucur ca acum putem avea si noi o viata normala de cuplu. Ma bucur ca acum putem iesi si noi la plimbare, putem merge prin magazine. Sunt foarte fericit si nu prea stiu cum sa va arat lucrul asta, cred ca se intampla in mine si atat. Sau se poate vedea si pe fata mea.
Nu a fost deloc usor anul acesta, mutarea din nou la Bucuresti, operatiile suferite de aia mica, toate au condus la o concentrare maxima. Speram sa ne asezam si anul ce urmeaza sa vina sa fie unul mai calm si ceva mai intens pe plan sentimental si material.
Spun material pentru ca acum vreau sa intru putin si povestea financiara. Vreau sa va scriu si despre mutarea la Bucuresti si ca ceea ce am gasit aici nu seamana deloc cu ceea ce am lasat atunci cand am plecat, in urma cu aproape 4 ani.
Job-urile nu sunt deloc din cele mai bune, se incearca sa se profite la maxim de oameni si nu mai este deloc ceea ce era inainte sa plec. Se simte criza, chiar daca unii spun ca-i abureala. Nu, nu e asa. Chiar traim vremuri grele si banii nu-s deloc la colt de bloc. Nu ma pot plange, dar nici nu pot spune ca o duc extraordinar.
Astept cu nerabdare o schimbare in viata mea, pe plan profesional. Astept sa se intample ceva. Defapt nu astept, chiar incerc sa fac ceva in sensul asta. Vreau sa gasesc calea care sa imi permita confortul unei vieti decente. Inca sunt in cautari.
Aveam programate mai multe lucruri pentru acest final de an, dar din pacate nu le pot onora. Nu imi permit inca sa fac anumiti pasi pana nu exista o stabilitate.
 Voi ce mai faceti? Cum va mai este? Ce s-a mai intamplat in viata voastra in ultima jumatate de an?

Hristos a inviat!

Au trecut și sărbătorile Pascale. Acum intrăm din nou în ritmul obișnuit, cu toate cele necesare vieții "umanoide". Nu știu ce ați făcut voi de aceste sărbători, dar la mine stresul a fost maxim. Nici până acum nu mi-am revenit din oboseala acumulată (ne-am întors de luni seara). Încă mă simt obosit de la gât în jos. Cu capul o duc ceva mai bine.

Stresul maxim a fost de sâmbătă când au venit și ai mei la Focșani. A fost destul de aiurea pentru că a fost pentru prima oară când părinții mei s-au întâlnit cu părinții lu' aia mică. Știu, sună aiurea că după atâția ani abia acum să se vadă. Dar ce să fac eu dacă nu a fost când!? Mama muncește prea mult, iar Mihai nu are timp din cauza facebook-ului:) Oricum, întâlnirea a fost de gradul 10+ și spre surprinderea mea totul s-a încheiat cu bine. Nu pot să mă ascund că nu am avut "emoţuri" cu această minunată întâlnire! Am avut din greu!

Ne-am întors de luni și iepurașul ne aștepta vesel la poștă!

Vreți să vedeți ce am primit!?

Bineeee! Vă arăt:)

A fost o veselie aseară când aia mică a început să citească ghidul de măritiș. Deja avea ea planuri cum și în ce fel, acum are mult mai multe idei. La film ne-am uitat pe la 12 noaptea și ne-a ținut treji până după orele 1:00.

Mulțumim mult Bia pentru surpriză plăcută!

Cand vine acasa...

Am planuri mari şi lucruri importante de făcut atunci când ajunge aia mică acasă! Îmi doresc tare mult să ieşim împreună, pentru că eu singur nu am ieşit decât să muncesc. Îmi doresc să redescopăr Bucureştiul, dar de data asta altfel faţă de cum mi-aş fi dorit la altă vârstă. Când stăteam în Galaţi şi ajungeam pe la Bucureşti, voiam ca în fiecare moment cât stăm pe aici să vedem cât mai multe. Poate că vă întrebaţi de ce? Având în vedere că m-am născut în Bucureşti şi la o anumită vârstă am decis să descopăr şi alte "locuri", atunci când ajungeam acasă, voiam să văd cât mai mult. Bucureştiul nu este tocmai cel mai frumos oraş, dar încetul cu încetul, acest oraş prinde personalitate! Începe să devină (din nou) acel mic Paris. Păcat de oameni! Pe ei nu ai cum să îi schimbi:)

Aşa...

Când vine aia mică acasă am în plan să ieşim mult, să vedem cât mai mult! Săptămâna viitoare vine acasă şi stă până în Iulie, când e următoarea intervenţie medicală. Până atunci avem timp să vedem tot ce e de văzut. DAR în prima săptămână când vine acasă vreau să mergem în următoarele locuri:

Trebuie să ajungă şi ea la Madame Lucie! Cele mai inspirate momente dulci, le poţi gusta doar la Madame Lucie! Poţi mânca macarons şi la Paul, dar nu sunt la fel de bune si mai sunt si scumpe...

Următorul loc pe listă este Rue de Pain. Dacă nu sunt resurse şi momentele prielnice pentru a ajunge la Paris, poţi sta liniştit, a venit Franţa la tine! Deci trebuie să ajungem şi aici:)

Un alt loc unde trebuie să ajungem şi sub nicio formă evitat este: Boutique du Pain

Pe lista se mai află şi chocolat! De acest restaurant am auzit la Bianca şi tare mi-a făcut poftă să ajung.

 Aşa că în prima săptămână avem treabă multă! Sper doar să găsesc parcare aproape cât să nu fie nevoie să o pun pe aia mică să meargă mult pentru că nu poate.

Cei ce doresc să iasă cu noi, îi aşteptăm:)

 

Drumuri

Tocmai ce m-am întors de la ţară (de la aia mică) şi mi-am dat seama că nu am mai scris de aproape 2 săptămâni pe blog. Este o perioadă lungă pentru cei ce s-au obişnuit să citească aproape zilnic lucruri noi din viaţa mea şi nu numai. Două săptămâni de când sunt pe drumuri. Alerg dintr-o parte în alta. Bucureştiul e mare şi este mult de muncă atunci când te apuci să munceşti aici. La sfârşit de săptămână, dau fuga la aia mică să o văd. Este tocmai la Focşani şi drumul este destul de lung. Aşa că atunci când ajung nu am timp decât să stau cu ea şi să fac unele lucruri prin curte. Ajung Duminică mai obosit decât am plecat, dar cu un zâmbet muşcat de o lacrimă... iar am plecat!

În acest weekend am mers la ea nu doar eu, au venit şi prietenii noştri de la Galaţi. Ana şi Ady au venit aşa cum au promis şi astfel au mai răpit puţin din "singurătatea" pe care o trăieşte aia mică stând acolo cu părinţii ei şi sora mai mică. Ea vrea lângă mine, dar trebuie să mai aştepte puţin.

Vineri, cum am ajuns am încins un grătar. Era necesar să mâncăm ceva după un aşa drum. Am stat la bârfe şi am jucat Căţân. A fost foarte frumos din partea lor că au venit la aia mică. Ştiu că şi lor le e greu, că deh trăim vremuri de criză şi nu e tocmai ok. Totuşi au făcut un efort şi au venit, aşa cum au promis. Ne-am bucurat enorm să îi revedem după plecarea noastră din Galaţi de acum mai bine de 4 săptămâni. Nu s-au schimbat deloc, arata la fel de ok şi sunt la fel de frumoşi!

A fost un weekend minunat, un weekend călduros, plin de soare! A meritat fiecare moment stat la ţară, simt că mâine pot începe munca cu forţe noi!

Am şi o promisiune faţă de Bianca -România merită descoperită!

Imediat ce imi fac timp, am sa scriu despre ceea ce am promis!

În rest totul este bine. Aia mică se simte mai bine, merge foarte bine (în cârje) şi nu o mai doare decât foarte puţin atunci când se întoarce în pat. Aşteptăm cu nerăbdare ca acel microb să dispară din organism şi să trecem la etapa finală!

Vă doresc tuturor o săptămână caldă şi plină de noroc!

Ne auzim!

Marţi - 13

Pentru unii dintre voi, această zi poate însemna una stresantă, plină de lucruri malefice. Ei bine nu este aşa! Ziua de azi, este ziua lu' aia mică! Este o zi însorită, călduroasă! Este ziua lu' aia mică:)

Este pentru prima oară, de când suntem împreună când ea este la distanţă de mine de ziua ei. Din câte îmi amintesc eu (bărbat fiind), mereu am fost unul lângă celălalt în zilele de sărbătoare. A trecut aproape o săptămână de când sunt singur şi în tot acest timp m-am gândit doar la ziua de azi. Cum aş putea să îmi înveselesc eu viitoarea soţie. O pot face doar prin telefon şi doar să îi trimit ceva în dar. E aiurea singur, chiar foarte aiurea. Aproape că mă plictisesc de moarte seara, când mă mai liniştesc cu lucru. Mă uit la tv şi adorm imediat. Dimineaţă este frig, la fel cum este şi peste noapte. E aiurea şi nu vă recomand singurătatea.

Tocmai am primit telefon de la aia mică ca a primit cadoul de la mine. Din păcate nu au ajuns cum mă aşteptam eu. Degeaba am scris eu pe cutie fragil, că cei de la fan au zdruncinat cutia de a luat-o dracii. Foarte urât din partea lor! Oricum, mă bucur că i-am putut aduce un zâmbet pe buze în aceste zile grele pentru ea. Este greu să nu ai drept la vizită şi mai ales să nu te poţi mişca. Să stai doar în pat... Dar azi nu vreau să vorbesc despre spitale şi alte alea. Azi vreau să vorbesc despre femeia de lângă mine.

Este ziua lu' aia mică şi azi ea este centrul atenţiei mele. Nu mă interesează nimic altceva, mă interesează doar să îi fac o zi mai frumoasă.

La Mulţi Ani Logodnica Mea! Să ai un an plin de veselie, sănătate, iubire, armonie! Îmi doresc să ai grijă de tine acolo şi încă puţin, Duminică sunt la tine! LA MULŢI ANI!