Oficial: Împachetăm

Suntem pe ultima sută şi totul devine mai apăsător. Lucrurile din casa nu îşi găsesc starea necesară de echilibru şi necesită aşezarea lor în diferite cutii. Este o muncă deranjant de stresantă şi nu pentru că ai putea să uiţi ceva, ci pentru faptul că ai putea să îţi dai seama că ai uitat să pui ceva în cutie abia după ce ai sigilat-o. Azi ne-am apucat oficial de strâns prin casă. Ne-am apucat cu hainele, din motive (evident) obiective: ocupă cel mai mult spaţiu, sunt "aruncate" prin toată casa. Am terminat cu aceste minunate haine! Le-am împărţit pe două categorii (a treia nu îi dau importanţă pentru că este minoră): unele de dus la ţară şi unele de luat la Bucureşti. În timp ce împachetăm aceste minunate haine, vorbeam cu aia mică despre momentele când am aterizat eu în Galaţi. Am venit cu un mic bagaj şi acum trebuie să chem un tir. Împreună am strâns multe lucruri, de la cele mai mici până la unele uriaş de mari şi grele. Prima zi de lucru la domiciliu s-a încheiat cu o ieşire la cafenea. Îmi doream din toată fiinţa mea puţin relax şi a venit când mă gândeam mai puţin. În timp ce strângeam din lucruri, se uită aia mică în sufragerie şi mă întreabă:

- Azi nu trebuie să vină Ana şi Ady pe la noi!?

- Yuh... Ba da...!

- Păi şi unde îi primim!?

În acel moment m-am uitat în jurul meu şi am realizat (din nou) ce e la mine în casă şi cum lucrurile se întâmplă cu adevărat! Dacă acum jumătate de an îmi doream din toată puterea şi din toată fiinţa mea să mă întorc la capitală, azi parcă îmi stătea ceva în gât. Poate este vorba de o ameţeală de moment când te gândeşti la câte ai de strâns şi cât trebuie să munceşti ca totul să fie bine. Nu ştiu! Cert este că am trăit o perioadă bună de timp în acest oraş şi vorba aia, te acomodezi. Azi am primit şi o întrebare: Dar tu nu ar trebui să te bucuri că pleci!? Doar de acolo eşti! Am răspuns: Ba da! Mă bucur enorm că mă întorc acasă, la mine acasă... Dar.. dar nu ştiu! Sunt un om comod şi nu îmi plac deloc schimbările astea generale. Mă stresez la maxim şi parcă nu se mai termină. Sunt sigur că totul o să fie ok şi că o să pornim pe un alt drum, probabil mai bun... Dar na, până nu te vezi cu sacii în căruţa nu spui hop.

Trebuie să vă spun şi de aia mică câte ceva! Şi-a terminat de "lucrat" dantura. Înainte de astfel de operaţii trebuie să elimini orice fel de "posibilă" infecţie. Nu ne-a costat foarte mult pentru că (mulţumesc lui Dumnezeu) are dantura destul de bună. Mâine mergem şi la analize, foarte de dimineaţă (07:00). Este vorba de o listă de analize trimisă de doctorul de la Clinicco. Mâine ne apucăm de ele şi rezultatele le avem luni. Aşa că lucrurile par ok şi mergem înainte!

Trebuie să vă spun şi de o chestie tare! Ieri seară mă tot uitam pe la companiile de zbor low cost şi am găsit bilete destul de bune pentru Franta-Paris în luna Sept-Oct! Preţul biletelor pentru două persoane dus-întors: 500 de lei! Este ok!? Poate este cineva interesat şi chiar caută astfel de bilele reduse. Preţul acesta l-am găsit la BlueAir. Aşa că dacă doriţi, puteţi face şi voi un search! Eu am pus la căutare 20 Sept-10 Oct.

Acum mă retrag pentru că mâine trebuie să văd răsăritul *obligat forţat:)

Decodare Samsung Galaxy Mini

În după-amiaza asta ne-am făcut de lucru:) În urmă cu ceva timp, i-am făcut cadou lu' aia mică un telefon Samsung Galaxy mini dar blocat pe Orange. Cum noi făloşim Vodafone, în telefon avea o cartelă nefolosită de Orange. Pentru ea era ok că nu făcea nimic cu telefonul decât să se joace şi să stea pe net prin WiFi. Dar în seara asta ne-am gândit că trebuie să facem cumva să îl deblocăm. Cu alte cuvinte: au ieşit inginerii din noi:)

Zis şi făcut, cu inima cât un purice am început căutările pe internet. Ştiam că aceste telefoane (cu sistem android) sunt uşor de decodat şi că nu presupune introducerea a unui cablu special pe sub baterie sau mai ştiu eu ce software minune. După câteva căutări am dat de un site explicit care ne învaţă pas cu pas cum să facem minunăţia asta fără să mergem să dăm 100 de lei (aşa am înţeles că ne-ar costa). Bun şi am trecut la treabă... Toată tărăşenia nu a durat mai mult de jumătate de oră. Am luat totul pas cu pas şi am deblocat telefon:) Suntem nişte hackeri de telefoane:))

Dacă şi voi aveţi telefoane cu Android, vă puteţi inspira din acest articol (ataşat mai jos). Eu zic că merită să faceţi voi lucrul ăsta decât să aruncaţi cu banii pe la nu ştiu ce firmă de deblocări şi service GSM. Mult succes şi vouă!

Sursa articol: http://life4gadgets.com

Cu acest tutorial veti putea face root si unlock (decodare) telefoanelor Samsung Galaxy Mini, Ace, Gio, Pop si Fit. Unlock fara root nu se poate deci sa nu sariti acesti pasi. De asemenea, riscul de brick este de 30% daca nu faceti exact cum este scris in tutorial deci CASCATI OCHII!!! Telefonul trebuie sa aibe firmware stock instalat pe el, sa nu fi fost instalat pe el custom rom-uri pe el, toate aplicatiile sa fie inchise din Task Manager iar cartela operatorului pe care telefonul este blocat sa fie in telefon. OK, sa incepem tutorialul.

1. Asigurati-va ca aveti ultimile drivere instalte pe PC (faceti update la Samsung KIES si tot ce trebuie). Dupa update nu uitati sa restartati PC-ul.
2. Download-ati SuperOneClick de aici si salvati-l pe partia C a HDD-ului dumneavoastra in nici un folder
3. Conectati telefonul la PC si root-ati-l. E foarte usor, porniti programul si apoi apasati pe root.
4. Dupa ce ati facut root download-ati programul Root Explorer 2.16.apk de aici si instalati-l pe telefon. Dupa ce il instalati porniti-l iar SuperUser va v-a intreba daca are permisia de a-l porni. Dati Allow. Apoi restartati-va telefonul
5. Inchideti GPS, bluetooth si Data Roming si porniti Airplane Mode
6. Dati Enable setarii USB Debugging si conectati telefonul la PC. KIES nu trebuie sa fie pornit.
7. Mergeti la Start->Run si scrieti cmd pentru cei cu XP sau pentru Vista/7 direct in search scrieti cmd si porniti
8. In fereastra aparuta scrieti “cd..” (2 puncte dupa cd)
9. Mai scrieti odata “cd..” (din nou, 2 puncte dupa cd). Fereastra ar trebui sa arate ca in poza de mai jos

10. Scrieti acum in fereastra “cd adb”
11. Acum scrieti “adb shell”. Ar trebui ca pe noul rand sa apara simbolul $. Daca v-a aparut totul decurge cum trebuie
12. Acum deblocati ecranul telefonului dumneavoastra. Odata ce veti scrie urmatoarea comanda (comanda este “su”) SuperUser va cere permisie si va trebui sa dati Allow. Daca va aparea acest lucru, dupa Allow scrieti exit (enter) si apoi close(enter). Va inchide fereastra. Refaceti tutorialul de la punctul 7. Daca ajungeti la acest punct si pe ecranul telefonului va aparea din nou cererea de permisie opriti tutorialul aici pentru ca va ve-ti brick-ui telefonul. Daca va aparea “Unknown has been granted Superuser permissions” atunci puteti continua tutorialul.
13. Scrieti in cmd  comanda “cd /”. Totul ar trebui sa arate ca in imaginea de mai jos

14. Deschideti Root Explorer pe care l-ati intalat pe telefon si apasati botonul de sus “Mount R/W”. In stanga sus ar trebui sa apara “Mounted as r/w”
15. In cmd scrieti acum comanda “mkdir /efs”. Ar trebui sa arate ca in poza de mai jos

16. Scrieti comanda ” mount -o nosuid,ro,nodev -t vfat /dev/block/stl5 /efs” (spatiu inainte de mount)
17. Acum scrieti comanda ” cat /efs/mits/perso.txt” (spatiu inainte de cat)
18. Aceasta comanda va deschide fisierul perso.txt, fisierul unde se afla codul de 8 caractere care va debloca telefonul. Notati codul undeva si urmariti in continuare tutorialul
19. Dupa ce ati notat codul apasati inca odata Enter in cmd si va aparea din nou #
20. Acum tastati comanda ” umount /efs” (spatiu inainte de umount)
21. In Root Explorer apasati pe butonul de sus “Mount as R/O” si asigurati-va ca in stanga sus spare “Mounted as r/o”
22. In cmd scrieti acum exit si apoi apasati enter de 2 ori
23. Scoateti cablul USB din telefon, inchideti telefonul si scoateti bateria (exact in ordinea asta)
24. Scoateti SIM-ul si introduceti un SIM pe care telefonul este blocat
25. Puneti bateria la loc, porniti telefonul, va cere unlock code, scrieti codul pe care l-ati notat si gata, telefonul este deblocat

As adauga si faptul ca dupa repornire sa scoateti telefonul din modul avion!!!

Succes maxim!

                                                                                                     Sursa articol: http://life4gadgets.com/2011/09/28/tutorial-root-si-decodare-pentru-samsung-galaxy-mini-ace-gio-pop-fit/

Time is too fast

   Am ajuns şi la punctul când trebuie să spun adio. Mă doare să o fac pentru că timpul, chiar şi în mişcarea lui rapidă, mi-a răpit din esenţa sufletului şi mi-a presărat-o pe locurile unde mi-am găsit aşezarea mai bine de un an şi jumătate. Este dureros să te doară (dacă Eminescu a putut eu de ce nu!?) să te gândeşti că trupul îţi pleacă, iar sufletul îţi rămâne. Dar ce poţi face când deja ţi-e scris!?

   Mai este o singură zi ce mă desparte de locul meu de muncă, de oamenii ce mi-au clădit cuvintele pe care urmează să le spun...

   Înainte să ajung în Galaţi mă gândeam doar la o zonă de est a ţării, o zonă unde întâlneşti oameni săraci şi lipsiţi de educaţie şi de principii de viaţă. Cu acest lucru am crescut şi cu acest lucru trăiesc încă oamenii din sud şi vest. Ei bine, eu am trăit să văd cu ochii mei că nu este adevărat. Am trăit să văd că oamenii sunt diferiţi indiferent de zona de unde ei se trag, fie ei ardeleni olteni/germani sau francezi, în primul rând sunt oameni! Şi nu regiuni! Trebuie să trăieşti pentru a ajunge la anumite rezultate, dar asta nu înseamnă că acele învăţăminte îţi dispar cu desăvârşire. Neah... Nu, nu mă pot ascunde după perdeaua de ceaţă (creată în capul meu de atâţia ani) că încă nu mai judec aşa - v-aş minţi! Încă o mai fac şi destul de des! Şi nu cred că o să îmi dispară vreodată. Dar, în acelaşi timp, s-a născut ceva în mine ce nu o să aibă sfârşit - realitatea.

   Vorbeam despre un an jumate, da aici m-am referit la oamenii cu care am lucrat. Oameni ce am ajuns să îi iubesc pentru simplitatea lor, pentru faptul că trăiesc prin fiecare clipă, fie ea atât de grea. Nu, nu pot spune că toţi sunt super, dar unii dintre ei îi completează şi pe ceilalţi şi atunci totul pare altfel.

   În tot acest timp am învăţat să trăiesc, am învăţat să iubesc oamenii. În tot acest timp m-am maturizat şi am devenit mai corect în primul rând cu mine şi apoi cu cei din jurul meu. Am învăţat să apreciez ceea ce este al meu şi cel mai important ceea ce este al celorlalţi.

  Am ajuns să spun adio! Aşa cum scriam şi în postul precedent, lucrurile au fost puţin grăbite datorită situaţiei în care ne aflăm. Îmi doresc să ne mutăm cât mai repede, dar în acelaşi timp îmi pare rău de ceea ce las în urmă. Primul pas îl fac mâine, când mă despart de colegii mei de muncă. Oamenii lângă care am crescut şi de la care am avut atâtea de învăţat. Urmează noi provocări, limite de timp, gânduri şi idei noi. Urmează un nou drum, un drum pe care sper să găsesc oameni la fel de frumoşi că cei de aici.

  De săptămâna viitoare ne apucăm de împachetat, de pus totul la cutii, de strâns mobilă şi pus hainele la saci. Dar toate aceste lucruri mă vor face să trec mai uşor peste această "despărţire".

   Unii dintre voi poate gândiţi că nu ar trebui să pun atât la suflet, dar aşa sunt eu - mă ataşez prea puternic şi îmi place la nebunie stabilitatea şi strânsa relaţie. Îmi plac familiile.:)

   M-am angajat la acest drum şi trebuie să suport fiecare consecinţă aşa că am să fiu tare şi am să trec şi de acest crossover.

Timpul s-a scurs prea repede şi se scurge în continuare. În fiecare moment învăţăm ceva şi întâlnim noi intersecţii de drumuri. Speram mereu să alegem calea cea bună ce ne va duce spre acea împlinire sufletească. Sper că şi eu/noi să fi ales drumul cel bun, drumul pe care urmează să înaintăm în viaţă. Mi-e frică de schimbări, aproape că tremur şi mă cutremur, dar schimbările au rolul lor în viaţă... te ajută să te "construieşti". Eu, pe aceste meleaguri, mi-am construit fundaţia, de acum înainte voi încerca să stau în calea vânturilor vieţii cu stoicism. Să pun în fiecare zi câte o cărămidă în viaţa mea şi că într-un final să am propriul meu cămin sufletesc!

Hope

Foto

   Nu am mai scris de ceva vreme pe blog, poate că timpul mi-a furat din gânduri, poate că timpul s-a suprapus cu lipsa mea de inspiraţie - nu ştiu. Cert este că, aşa cum spuneam şi în ultimul post, încercăm alte variante.

   Ne-am hotărât să facem pasul mai devreme şi să ne mutăm la Bucureşti. Având în vedere că în Martie aia mică intră într-un act medical, eu nu îmi mai găsesc locul pe aici. În afară de acest lucru, după ce termină cu operaţia, are nevoie de recuperare şi această recuperare se poate face doar la Bucureşti. În niciun caz nu se poate la Galaţi. O să mergem mai devreme la Bucureşti şi astfel o să facem şi alte economii pe tot parcursul acestor luni. Eu am să fiu lângă părinţii mei, iar aia mică o să fie departe-departe. Nu mă doare acest lucru, chiar mă bucură. Ştiu că până în vară o să fie bine şi atunci totul o să fie altfel. O să începem o altă viaţă, un alt traseu, un drum plin de flori (cum speram noi să fie). Lucrurile nu sunt deloc simple! Dar bariera s-a spart şi în cont au intrat şi nişte bani. Au intrat 200 de lei, da LEI! Este puţin!? Nu nu este! Cineva s-a gândit la noi, la problema noastră şi astfel am simţit ceva ce ne-a pătruns până la inimă. Nu pot descrie acest sentiment, e prea frumos. Dar trebuie să vă descriu şi situaţia actuală, pentru că mă simt dator.

   Pe data de 09. Martie, aia mică este programată la operaţie (conform e-mailul primit de la spital). Prima intervenţie este una destul de "simplă": eliminarea protezei actuale şi o extracţie din os pentru a se depista virusul/microbul. Această intervenţie costă 2500 de Euro. Bani pe care îi avem! Au fost oameni ce au venit la soacra mea şi au dat fiecare cât a avut. Ca un exemplu, cineva a venit şi a dat 100 de lei. Fiecare cât a avut. Aşa cum vă spuneam, ceva bani existau şi aceşti bani primiţi au contribuit foarte bine la nevoile noastre. În acest moment avem puţin peste 2500 de euro şi ne putem începe treaba. Este o chestie sensibilă şi sper să fie totul ok!

   Următoarea intervenţie are loc abia după ce tratamentul local dă rezultat complet. Nu ştiu să vă spun data exactă pentru că nici doctorul nu ştie. Depinde foarte mult cum răspunde virusul/microbul. Cert este că minimum 6 săptămâni. Imediat după se face noul implant cu o proteză nou nouţă. Una extrem de bună, special realizată pentru astfel de cazuri. Este o proteză altfel, altfel decât cele asigurate de stat (destinate primordial oamenilor de vârsta a III-a). Ea este tânără, o să existe schimbări în greutate (sarcina) şi are nevoie de mobilitate. Lucrurile merg spre bine, dar abia în faza a două o să fie mai dificil pentru că atunci o să se termine şi banii pe care deja îi avem. A doua intervenţie costa ceva peste 6500 de euro (în funcţie de virus/microb). Acolo, sincer nu avem cale! Este extrem de dificil, este un drum copleşitor!

   În această seară, aia mică a început din nou să se simtă rău. Este deja a 3-a criză. Prima şi a doua criză a ţinut circa o săptămână, timp în care nu s-a putut mişca aproape deloc. Practic a fost imobilizată la pat. Lucru extrem de dureros şi de apăsător. Sunt momente dureroase, posibil acel virus/microb îşi face de cap mai ceva decât în restul timpului. Este destul de aiurea, dar sper să nu intre. Măcar să îmi poată da indicaţii la împachetarea lucrurilor - şi avem o grămadă!

   În cei 3 ani, de când stăm în Galaţi, am strâns o sumedenie de lucruri. Îmi amintesc că am venit la Galaţi cu un rucsac şi plec cu maşina de 3,5t:) Am strâns foarte multe cărţi, obiecte, mobilă, aparatura electrocasnică, aparatura electrică. Avem multe, sunt lucrurile noastre. Este micul nostru început!

   Deja mi-a făcut câteva vorbe şi deja (sper) să încep lucrul imediat cum ajung. Pe data de 08 o duc la Braşov şi apoi intru în forţă! Mai avem jumătate de an! Pentru unii acest jumătate de an nu înseamnă nimic, pentru noi înseamnă tot! Înseamnă renaşterea noastră, speranţa noastră!

   Dacă încă mai doriţi să fiţi alături de noi şi vreţi cumva să ne ajutaţi să trecem peste acest eveniment, vă rog să ne fiţi alături! Ştiu că mulţi dintre voi (prieteni, amici) nu aveţi resurse financiare. Nu vă cerem nimic, decât să ne fiţi alături! Pentru cei ce au mai citit din povestea noastră şi au mai aşteptat până să trimită bani, contul este în continuare deschis. Nu contează suma, contează gestul. Din puţin cu puţin se face mult! Mâine am să ataşez la acest post şi extrasul de cont.

Cont bancar: RO 86 RNCB 0748095184040001 deschis la Banca Comercială Română Galaţi, Sucursala Port.