marți, ianuarie 10, 2012

Nu cer decat speranta...

Astazi a fost o zi mult asteptata, o zi asteptata inca de anul trecut. A sosit scrisoarea medicala! Asteptam aceasta scrisoare ca pe painea calda. Acum putem sa incepem o campanie pe la rude si prieteni pentru a putea strange banii necesari. Suna aiurea pentru noi sa facem asta, dar asa cum v-am mai spus, banii astia nu ii avem undeva aruncati intr-un buzunar la o haina mai veche si nici undeva ascunsi dupa draperie. Suntem oameni normali, ce nu isi permit multe lucruri, doar mici bucurii de care se bucura precum zicala aia "bucura-te in viata de lucrurile marunte pentru ca ele sunt cele mai semnificative si se intiparesc cel mai bine in minte". Nici nu aspiram la multe lucruri marete, poate doar o casa de om normal si un copil. Copil pe care speram sa il avem intr-un viitor cat mai apropiat. Fac o mica paranteza si va spun o intamplare din seara asta. La tv era un film destul de comic "Biletul de loterie", si eu ma tot minunam cand vedeam luxul ce era prezentat in film si o intreb pe aia mica: "Tati, iti dai seama daca am castiga si noi 300 de milioane de euro/dolari" la care aia mica raspunde: "Nu cred tati ca asta ne dorim noi! Noi sa avem necesarul nostru."
Eu stiu firea ei. O cunosc destul de bine, dar uneori ma astept sa gandeasca omeneste. Ea nu! Ea vrea doar familia ei si strictul ei necesar. Sa avem doar ceea ce trebuie sa aiba o familie: un camin, liniste, sanatate si putin de pus pe masa! Este o fire ce aspira la spiritualitate si la ceea ce nu se vede cu ochiul liber si asta ma face si pe mine sa visez la cum viseaza ea. Ma face sa traiesc in lumea ei. Si jur ca este frumoasa!
Si sa revin...
Asa cum spuneam, noi nu suntem facuti sa apelam la cei din jurul nostru. Noi nu cerem daca nu avem... doar foarte rar si de la oameni pe care ii stim foarte bine, iar cand o facem ne respectam cuvant fata de ei. Am ajuns in situatia de azi cand trebuie sa cumparam viata si nu avem resursele necesare sa o facem, dar cu toate astea nu am cerut nimic pana acum. Stim si ca exista oameni care au mai mare nevoie decat noi! Sunt copii cu cancer si alte boli extrem de grave si unele extrem de rare. Nu ne dorim decat o lume mai buna in care sa nu mai existe astfel de lucruri, dar din pacate lumea noastra nu este perfecta... Poate alta...
Nu vreau sa scriu in acest post ca avem nevoie de ajutor, nu... sunt prea demn! Suntem prea demni chiar si in fata destinului! Pot doar sa va rog sa faceti ce considerati voi de cuviinta. Daca voi simtiti ca aveti cum sa ne ajutati o veti face fara ca eu sa va cer lucrul asta. Am sa va mai spun ceva, ceva ce mi-a citit asta mica in seara asta de pe un blog. Era o fetita ce avea nevoie de ajutor banesc pentru un tratament, fiind la scoala, o colega se duce la banca ei si ii intinde 20 de lei si ii spune: " poftim banii astia, nu sunt multi, dar te rog sa ii primesti". Nu conteaza cum si cu ce ajuti, important e sa o faci! Sunt lucruri ce nu le mai acceptam si nu dorim sa le mai auzim: La nu stiu ce spital ai incercat? In Turcia/Italia/Spania/America/Zimbabwe/Tazmania/Tara de foc ai incercat? Dar nu ai incercat si tratamente alternative? O asigurare privata!? ... R: Cine iti asigura tie vreodata o masina infipta in copac?
De aceste intrebari suntem satui pana peste cap! Le multumesc celor ce gandesc atat de profund, dar dupa 3 ani de incercari, intrebari, metode.... stop... Cred ca stim mai bine ce e cu noi, cu aia mica decat stie oricine dupa o discutie de 5 minute. Poate par iritat, dar chiar nu sunt. Daca ati sti ce intrebari ne-au fost puse.... In fine...Va rog sa nu credeti ca sunt rautacios, vreau doar sa cred ca nu toti trebuie doar sa ne spunem pareri. Putem foarte frumos sa spunem: Imi pare rau pentru ce se intampla cu tine! si cam atat... In fine... intelegeti voi, cititorii mei, ce vreau sa spun prin ceea ce spun.

Trecem prin momente mult prea dificile si suntem prea tineri sa le avem, dar daca totusi au aparut, din pacate nu le putem evita pur si simplu, ci trebuie sa ne luptam cu ele. Trebuie sa aratam vietii ca suntem in stare sa ii rezistam, indiferent cat de puternica vrea ea sa para cu noi. Nu cedam si mergem inainte cu orice pret. Nu vrem sa fim Romeo si Julieta, vrem sa fim Cosmin si Mihaela. Sa luptam pentru noi, pentru familia pe care incercam sa o formam, pentru speranta noastra, pentru visele noastre, pentru Dumnezeul nostru.
In incheiere, va las atasat tutor, scrisoare medicala primita azi si o copie dupa extrasul de cont pe care l-am deschis in urma cu o zi. Mai avem la dispozitie aproximativ o luna in care trebuie sa strangem banii. O parte din bani ii avem de la parinti, pe care dorim sa ii salutam si sa le multumim pentru faptul ca sunt langa noi.Dar inca mai avem nevoie si nu ne oprim din strans pana nu ii avem pe toti. In fiecare saptamana am sa public extrasul de cont. Stiu ca toti sunteti curiosi cum si ce final o sa aiba aceasta poveste. Va spun un secret: si eu! Este o poveste reala, despre viata si sacrificii!
O seara frumoasa va doresc si sanatate!
Cosmin 

P.S.  In urma sesizarilor facute, am sa scriu contul direct aici:     RO86RNCB0748095184040001
Titular: Cotonea Mihaela Cerasela
Sucursala BCR, Port-Galati 


Realizari in 2011

A fost un an greu, plin de incercari si de noutati. Lucruri frumoase mi-au mangaiat sufletul si altele destul de ingrozitoarea mi-au strapuns mintea si trupul. Nu este deloc usor sa treci de la o stare la alta, sa te imparti intre binele pe care ti-l doresti si lucrurile ce iti dau impresia ca te doboara. E frumos atunci cand visez, dar e urat atunci cand ma trezesc. Dar imi revin repede si merg, in fiecare zi, mai departe. Strabat viata cu un tupeu pe care nu stiu de unde il dobandesc pentru ca de felul meu sunt cuminte si fricos. Posibil Dumnezeu ma face asa, defapt sunt sigur ca EL este la mijloc si ii multumesc.
Asa cum toti au planuri si eu am planuri. Imi doresc nenumarate lucruri! Ce, nu va vine a crede!? Imi doresc lucruri lumesti, dar cel mai important imi doresc liniste. In acest an am primit mai mult lucruri lumesti si doar cateva atingeri divine care sa ma mai dezmorteasca din trista mea viata. Spun trista pentru stiu ca nu e usor, dar m-am obisnuit si merg inainte. Anul asta mi-a adus si curajul sa fac anumiti pasi de care nu ma credeam in stare si va jur ca a fost cutremurator, apocaliptic, apasator, devaztator etc.
Pai sa incepem cu inceputul:
Anul a inceput destul de bine, parca asta mica se simtea ceva mai bine si incepeam cu planuri de nunta pentru anul acesta. Strangeri de bani si alte alea. Prin luna Mai am fost si la o nunta si am cam analizat cum sta treaba cu subiectul asta si am inteles urmatoarele: - o nunta o poti face pentru bani, - o nunta o poti face in graba, - o nunta o poti face si pentru bani si pentru tine, - o nunta o poti face pentru tine daca vrei sa o faci o singura data in viata. Noi am ales ultima varianta pentru ca asa suntem noi, ne dorim ca toti sa se simta bine sa in primul rand sa fim noi impacati ca am facut ce ne-a stat in fire ca ziua asta sa fie mareata. Nu a fost sa fie anul asta si cred ca stiti si voi de ce nu se poate sa fie anul asta, asa ca nu are rost sa mai intru in amanunte.
Pe 2011 am avut si vacante! Chiar daca lucrurile nu stau deloc ok in viata noastra, nu am renuntat la a incerca sa traim, sa ne traim tineretile. Acum ganditi-va si voi, de cate ori intr-o viata ai intre 20 si 30 de ani!? De cate ori in viata poti sa te bucuri de nici tanar nici trecut de a doua varsta!? Am profitat si profitam la maxim. Ne place sa calatorim, chiar daca pana acum destinatia noastra nu a depasit 600 de km. Ne-am plimbat prin Romania si ne place sa facem asta. Nu avem inca resursele necesare sa depasim hotarele, dar chiar daca a fost Marea Neagra sau muntele de la Sinaia noua ne-a placut si ne-am simtit bine. Asa ca in primavara am fugit de Pasti la Piatra Neamt! O frumusete si atat va spun, restul puteti sa cititi in postul dedicat :) In vara am mers si la mare si asa cum v-am spus s-a intamplat si inevitabilul, cel mai important lucru de pana acum din viata mea, cel mai semnificativ lucru de la primul contact cu apa si aerul. Am cerut-o pe aia mica de sotie. Fac o mica paranteza (((( ma intreaba asta mica, in urma cu cateva saptamani - Tati, care a fost cel mai important lucru din 2011 pentru tine? Am stat, m-am gandit si am raspuns: "Ne-am luat tv :))) Am raspuns asa nu pentru ca nu eram constient de ceea ce facusem, doar ca cererea in casatorie a fost un eveniment mult prea important sa-l spun pe asta. Parca s-a intamplat mult prea demult sa mi-l amintesc :) Incerc sa ma scot, nu!? Nu o fac...   ))))))
Da, atunci cand am fost la mare s-a intamplat sa se intample si va jur din nou ca senzatia e unica si trebuie o singura data sa se intample chiar daca este prea frumos... intelegeti voi ce vreu sa zic...
Apoi prin toamna am inceput sa mai achizitionam diferite lucruri prin casa, tv :) telefon cu android pentru aia mica si multe altele. Tot anul asta ne-am luat si scaun de director ... este minunat de confortabil :)
Am facut lucruri memorabile in anul ce a trecut si pot spune ca l-am inchis pe plus.
In toamna asta am aflat si ce are asta mica la picior, un lucru destul de neplacut, dar ne bucuram ca am aflat problema.
Anul 2012 a inceput cu ganduri multe, cu sansa la viata, speranta la viata! Am plecat la drum cu un target, un target de 11.000 de euro pe care trebuie sa ii facem rost cat mai repede cu putinta. Nu stiu de unde si cum, dar trebuie! Pana in Martie! Altfel... nu vreau sa ma gandesc...
Anul asta o sa fie un drum plin de serpentine, cu mutari, recuperari, operatii, interventii si multe altele DAR SPER  ca si acest an sa se incheie tot pe acelasi plus.