vineri, ianuarie 13, 2012

Săptămână apocaliptică

Nu îmi vine a crede cât de dură a fost săptămâna asta cu mine. Un amalgam de probleme şi de dureri. M-am simţit că pe o scară îngustă, undeva la înălţime şi lipsit de aer. A fost o săptămână apocaliptică, stresantă şi dureroasă. Întreaga săptămână nu avut pic de răgaz să pot trage aer în piept. A trebuit să mă împart între viaţă şi viaţă. Săptămâna s-a încheiat într-un mod şi mai dureros, a încetat din viaţa Peghy! Pentru cei ce nu ştiu, Peghy este căţelul cu care eu am copilărit, câinele lângă care eu m-am maturizat şi mi-a dezvoltat cel mai important simt: iubirea. Este dureros să pierzi pe cineva drag, este sfâşietor să trăieşti cu gândul că nu mai este acolo, că nu o mai poţi mângâia. 
Când era mică, dormea în sertarul de la birou în timp ce eu lucram pentru la şcoală. Când ieşeam afară, de fiecare dată prezenţa ei era obligatorie. Toţi din faţa blocului o iubeau şi se jucau cu ea. De la acest câine am învăţat să iubesc mai mult oamenii, să fiu om cu suflet de câine! Ai spune că este un lucru rău să ai suflet de câine, dar nu... sufletul de câine este gingaş. Indiferent cât de mult rău îi vei face unui câine, el de fiecare dată te va iarta dacă ştii cum să îi ceri iertare. De la acest câine am mai învăţat să iubesc aproapele, să îi respect pe cei din jurul meu. Nu, nu am devenit un om perfect în urma acestei relaţii om-câine, doar am devenit ceea ce trebuia să devin. Mulţumesc Peghy! Dumnezeu să te aibă în pază! Şi un drum bun în raiul câinilor!
Adio!

Săptămâna s-a încheiat azi şi sper din inima că toate cele întâmplate să se şteargă cu buretele, să pot avea pacea sufletească pe care mi-o doresc.

 

Cadouri de Craciun - Cadou de la Mos HBO

Nu am vorbit deloc despre cadourile primite de Craciun si chiar trebuie sa o fac. Am primit de la aia mica ceva ce imi tine de cald tot timpul, un lucru de senzatie, dar despre asta am sa vorbesc in postul urmator. Pentru ca acum vreau sa va vorbesc despre ceva neasteptat. Am o mare pasiune pentru cani, diferite modele si de cele mai multe ori ma zgarcesc sa cumpar pentru ca trebuie sa recunosc ca sunt un zgarcit :) un zgarcit cand vine vorba de mine. Pot sa jur ca imi place mai mult sa cumpar pentru persoanele din jurul meu (in special aia mica) decat pentru mine. Eu mereu ma las pe ultimul loc la capitolul cumparaturi si jur ca imi place. Craciunul asta chiar a fost de senzatie si chiar nu ma asteptam, mai ales din partea unei companii asa de mari sa se gandeasca si sa raspunda atat de frumos. Iubesc HBO, iubesc acest post de televiziune inca de mic. Consider acest post sacru pentru mine si foarte putin timp mi-a lipsit din grila de programe. De ce iubesc HBO!? Pentru ca pur si simplu sunt buni! Multi au incercat sa se afirme in acest domeniu, dar HBO a ramas the best! Serialele pe care le fac, filmele pe care le fac. Toate sunt de bun gust si fac societatea asta sa fie "palpabila". Dar sa va spun cu ce m-au surprins...M-am surprins ca mi-au trimis drept cadou exact ceea ce i-am cerut Mosului HBO si anume o cana. Poate pentru unii nu inseamna nimic, dar pentru mine- un iubitor al canilor unice- m-a inveselit si va spun sincer ca de atunci doar din cana HBO imi beau cafeau diminetile. A fost un cadou frumos din partea lor, a fost un gest onorabil si ma asteptam in sinea mea ca ei sa raspunda astfel. Multumesc HBO! Multumesc ca existati!