Tocmai ce m-am întors de la ţară (de la aia mică) şi mi-am dat seama că
nu am mai scris de aproape 2 săptămâni pe blog. Este o perioadă lungă pentru
cei ce s-au obişnuit să citească aproape zilnic lucruri noi din viaţa mea şi nu
numai. Două săptămâni de când sunt pe drumuri. Alerg dintr-o parte în alta.
Bucureştiul e mare şi este mult de muncă atunci când te apuci să munceşti aici.
La sfârşit de săptămână, dau fuga la aia mică să o văd. Este tocmai la Focşani şi
drumul este destul de lung. Aşa că atunci când ajung nu am timp decât să stau
cu ea şi să fac unele lucruri prin curte. Ajung Duminică mai obosit decât am
plecat, dar cu un zâmbet muşcat de o lacrimă... iar am plecat!
În acest weekend am mers la ea nu doar eu, au venit şi prietenii noştri
de la Galaţi. Ana şi Ady au venit aşa cum au promis şi astfel au mai răpit puţin
din "singurătatea" pe care o trăieşte aia mică stând acolo cu părinţii
ei şi sora mai mică. Ea vrea lângă mine, dar trebuie să mai aştepte puţin.
Vineri, cum am ajuns am încins un grătar. Era necesar să mâncăm ceva
după un aşa drum. Am stat la bârfe şi am jucat Căţân. A fost foarte frumos din
partea lor că au venit la aia mică. Ştiu că şi lor le e greu, că deh trăim
vremuri de criză şi nu e tocmai ok. Totuşi au făcut un efort şi au venit, aşa
cum au promis. Ne-am bucurat enorm să îi revedem după plecarea noastră din Galaţi
de acum mai bine de 4 săptămâni. Nu s-au schimbat deloc, arata la fel de ok şi
sunt la fel de frumoşi!
A fost un weekend minunat, un weekend călduros, plin de soare! A
meritat fiecare moment stat la ţară, simt că mâine pot începe munca cu forţe
noi!
Imediat ce imi fac timp, am sa scriu despre ceea ce am promis!
În rest totul este bine. Aia mică se simte mai bine, merge foarte bine
(în cârje) şi nu o mai doare decât foarte puţin atunci când se întoarce în pat.
Aşteptăm cu nerăbdare ca acel microb să dispară din organism şi să trecem la
etapa finală!
Vă doresc tuturor o săptămână caldă şi plină de noroc!
Ne auzim!
